Comuniştii, cei care stau să vină la putere în locul Alianţei compromise de atâtea scandaluri, n-au de oferit decât sărăcie, demagogie şi prigoană.

Poate aţi observat că evenimentele în Republica Moldova tind în ultimul timp să fie înlocuite de aparenţe, de umbre înşelătoare. Am să dau câteva exemple, care ilustrează această idee. Astfel, am avut câteva săptămâni de negocieri între partidele din fosta Alianţă, la care am fost asigurați că se fac analize temeinice, scrupuloase, pe domenii de activitate, pentru ca în final acest laborios proces de edificare a unei noi coaliții să plesnească aidoma unui balon de săpun în braţele liderilor de partid, care s-au regăsit în cercul aceloraşi acuzaţii veninoase şi reproşuri interminabile.

O falsă proiecţie s-a dovedit şi termenul de 5 aprilie, fixat de șeful statului, pentru desemnarea noului premier. Domnul Nicolae Timofti, din păcate, a ratat o bună ocazie de a-şi întări autoritatea în faţa clasei politice şi a întregii ţări. Ce s-ar fi întâmplat dacă își păstra neclintită decizia? Eu cred că i-ar fi forțat pe liderii politici să iasă din discuţiile lor sterile și, sub presiunea unui „deadline” strivitor, i-ar fi obligat să-și asume responsabilitatea învestirii noului guvern. Iar dacă ar fi continuat cu eschivele, am fi ştiut exact cine poartă vina provocării alegerilor anticipate.

Un alt caz. Iniţiativa Partidului Liberal, anunțată zilele acestea, de a înlocui sintagma „limba moldovenească” cu „limba română” în Articolul 13 din Constituţie, se înscrie, aparent, în seria unor gesturi curajoase cu care acest partid şi-a obişnuit simpatizanţii. Doar că, în condițiile actuale, când nu există o majoritate parlamentară care să voteze o asemenea lege şi când comuniştii – adversari înrăiţi ai acestei idei – câştigă teren, iniţiativa liberalilor este şi ea o butaforie cu iz electoral. Liberalii p