Puţini oameni s-ar putea lăuda că au influenţat destinul istoric al propriei lor naţiuni, dar şi pe cel al naţiunilor cu care s-au intersectat pe traseul lor politic. Una dintre aceste persoane a fost Margaret Hilda Thatcher, născută Roberts, care a văzut lumina zilei în data de 13 octombrie 1925, în localitatea Grantham, comitatul Lincolnshire, în camera aflată deasupra băcăniei tatălui său, Alfred Roberts, ce-a rămas toată viaţa în acest târguşor patriarhal ce păstra chiar şi-n secolul al XX-lea moravurile şi atmosfera din epoca victoriană. Unul dintre bunicii săi era galez, de meserie pantofar de lux, celălalt, irlandez, ceferist. Dar ascendenţa sa irlandeză nu o va împiedica, mai târziu, politic vorbind, să fie dură cu irlandezii. Rudele au spus despre ea că e singura ce-a moştenit cel mai mult de la bunicii săi gustul pentru dialog şi temperamentul la nevoie certăreţ, ceea ce a ajutat-o să-şi construiască cariera politică. Dar până atunci, fetiţa Margareta nu ieşea din cuvântul mamei sale, Beatrice, croitoreasă, şi a surorii sale mai mari, Muriel.
O fată cuminte
Margaret a avut o copilărie banală de copil cuminte, care-şi petrecea viaţa între mersul la şcoala particulară pe care o frecventa, biblioteca publică, cele două slujbe religioase duminicale, lecţiile de pian şi lecturile obligatorii. Mersul la biserică din localitate se datora tatălui său, benevol predicator laic de orientare metodistă, pe care-l admira foarte mult. Aşa cum va spune mai târziu Margaret, erau o familie de metodişti educată să fie ordonată, precisă în tot ce face şi intransigentă. Tatăl este cel ce s-a ocupat mai mult de educaţia morală şi comportamentală a lui Margaret, inoculându-i principii la care nu a renunţat niciodată: integritate, loialitate, perseverenţă, respect pentru valoarea celorlaţi, asumarea individuală a responsabilităţii, obişnuinţa de a conta doar pe ea însă
