Cazul Ciprului nu este unul izolat: Gibraltarul, Malta, sau Luxemburgul, teritorii ale Uniunii Europene, se încadrează prin definiţie în paradisurile fiscale.
Cele trei economii au apărut până în 2011 pe 'lista neagră' elaborată de OCDE, alături de alte ţări europene precum Andorra, Liechtenstein sau Monaco. Din acel an, toate aceste teritorii au semnat un acord cu OCDE privind supravegherea depozitelor străine, motiv pentru care organizaţia le-a şters de pe listă. Însă realitatea demonstrează că aceste paradisuri fiscale nu au dispărut, notează miercuri ziarul spaniol ABC.
Gibraltarul este un teritoriu care aparţine Marii Britanii şi face, prin urmare parte, din Uniunea Europeană. Cu aproape 30.000 de locuitori, puternicul sector financiar al Stâncii Gibraltar s-a impus repede asupra altor activităţi specifice teritoriului, precum pescuitul sau turismul. Datorită sectorului financiar, acest teritoriu de circa 7 kilometri pătraţi obţine un excedent de circa 30% din PIB alături de miracolul ocupării tuturor locurilor de muncă. Gibraltarul are însă şi o fiscalitate permisivă care atrage o multitudine de companii şi este scutit de impozitul pe consum, ceea ce permite preţuri competitive. Rezultatul: Gibraltarul a atras peste 80.000 de firme, mai mult de două pe cap de locuitor. Totuşi UE nu pare dispusă să atragă atenţia Marii Britanii asupra acestui lucru şi nici să pună reflectoarele pe unul din membrii săi cei mai vechi.
Aflat în inima Europa, micul Ducat al Luxemburgului face din Uniunea Europeană încă dinainte ca ea să existe ca atare. Cu doar 2.500 de kilometri pătraţi, Luxemburgul este sediul a 150 de entităţi bancare, ale căror active sunt de 20 de ori mai mari decât PIB-ul ţării. Sectorul afacerilor are toate caracteristicile unui paradis fiscal. În Luxemburg există 9.000 holding-uri înregistrate; Tax Justice Network est
