Unii plâng zilnic, alții se îmbolnăvesc la propriu de dorul părinților plecați peste hotare. Pentru astfel de copii, durerea poate fi alinată numai cu ajutor specializat
Jonny are opt ani şi se descurcă de minune să lipească hârtie colorată, verde, pe tiparul de buburuză primit de la doamna educatoare. Astăzi, zâmbeşte şi spune oricui că mama şi tata sunt acasă, dar dacă-l întrebi pentru cât timp îşi fereşte privirea şi bagă bărbia între fermoarul hanoracului gri pe care-l poartă.
Ai lui speră să prindă un nou contract în Spania, iar asta îl face pe Jonny unul dintre cei 23.000 de copii românii cu ambii părinţi plecaţi în străinătate. Aproape de trei ori mai mulţi micuţi lăsaţi în grija rudelor duc şi ei dorul unui părinte care munceşte la mii de kilometri de kilometri distanţă. Cifrele sunt însă chiar mai alarmante, dacă punem la socoteală şi cazurile din mediul rural, greu de contabilizat.
Învaţă să redevină copii
Pentru aceştia, organizaţia Salvaţi Copiii România, cu sprijinul Enel Cuore Onlus, au creat acum trei ani programul „Creştem Împreună”.
Peste 2.000 de copiii au ajuns să beneficieze astfel de sfaturile psihologilor, ale profesorilor şi asistenţilor sociali prezenţi în cele 15 centre din toată ţara, oameni care le-au întins o mână atunci când erau la un pas de a îngroşa statisticile abandonului şcolar ori a delincvenţei juvenile. Au făcut împreună teme, s-au jucat, au mers în excursii şi, împreună, au trecut mai uşor peste lipsa celor dragi. Cel mai nou centru, inau gurat, ieri, în cadrul Şcolii Nr. 141 din sectorul 5 al Capitalei a avut aceeaşi misiune pentru elevii rămaşi singuri acasă.
„Unii copii sunt bine îmbrăcaţi, au tablete sau telefoane de ultimă generaţie, dar dacă te uiţi în ochii lor, dacă stai de vorbă cu ei, îţi dai seama că le plânge sufletul după tată sau mamă”, mărturiseşte Luminiţa Drăghiţi, directoarea şcol