În urmă cu vreo 15 ani, profesorul Adrian Năstase observa că studentul său favorit, Victor Ponta, seamănă din profil cu marele diplomat Nicolae Titulescu. Posibil. Mi-e teamă, însă, că "micul Titulescu", prins de timpuriu în vâltoarea politicii la vârf, nu a mai făcut şi următorii paşi, rămânând la o asemănare superficială, în dungă, cu eminentul său înaintaş. Tânărul lider pesedist, acum şi prim-ministru, pare să fi renunţat să-şi adauge convingător calităţi care-l făcuseră pe Nicolae Titulescu atât de respectat în ţară, ca şi în afara ei: verticalitate,demnitatate, onestitate politică, loialitate faţă de parteneri, stabilirea alianţelor în strânsă dependenţă de interesele naţionale, iar nu de cele personale, ale sale sau indiferent ale cui, venite pe telefonul scurt.
Sunt câteva săptămâni de când Victor Ponta - care şi aşa plătea prin circumspecţia publică semnarea nechibzuită a acordului de aşa-zisă coabitare prin care Traian Băsescu i-a legat mâinile - s-a cramponat de altă operaţiune pripită şi cu urmări care deja se văd. Anume, perpetuarea pe palierul superior al ierarhiei procurorilor a pesonajelor, în cap cu Laura Codruţa Kovesi, din echipa deja compromisă prin obedienţa faţă de Băsescu. Şi menţinerea pe această cale a influenţei politice nefaste a omului din Deal. Nu numai în ultimii doi ani de mandat, ci şi după aceea. Nu ştiu dacă premierul chiar a uitat că USL a ajuns la putere, iar el a preluat Guvernul nu prin merite proprii directe şi atestate, ci prin refuzul categoric al populaţiei de a mai tolera vreun Guvern portocaliu şi regimul băsist în general.
La alegerile din decembrie 2012, USL a adunat 4,4 milioane de voturi, care i-au asigurat 70% din mandate nu pentru că formaţiunea era deja consolidată în covârşitoarea opţiune publici, nu de asta, ci pentru că pedeliştii - demascaţi ca o guvernare abuzivă, incapabilă şi mai ales pr
