Durerea nu ocoleste pe nimeni, de aceea, cand ne doare ceva, automat intindem mana spre un calmant, algocalmin sau aspirina, deoarece stim ca o tableta sau doua isi fac imediat efectul si ne scapa de chin, mai ales cand si autosugestia functioneaza bine.

Reactiile adverse ale medicamentelor de sinteza ar trebui sa ne dea de gandit si, pornind de aici, de la raul pe care ar putea sa ni-l faca printr-un consum indelungat si constant, sa ne determine sa avem in casa plante la care sa apelam ori de cate ori este nevoie.

Plantele nu sunt toxice, nu dau dependenta si nici nu au reactii adverse, sunt destul de ieftine si la indemana, trebuie doar folosite si preparate dupa indicatii.

Despre salcie, chinezii spuneau ca este "arborele contra durerii". Scoarta de salcie contine salicilina, care nu este altceva decat aspirina naturala. Ca si aspirina, scoarta de salcie calmeaza durerile reumatice sau de cap, scade febra, subtiaza sangele, nu are efectele secundare ale aspirinei de sinteza si nici nu provoaca tulburari gastro-intestinale.

Pentru calmarea durerilor se prepara un ceai din 30 de grame de scoarta maruntita, la un litru de apa. Se fierbe zece minute, dupa care se strecoara. Se pun comprese cu acest ceai pe zona dureroasa. Pulberea de salcie se obtine rasnind scoarta in rasnita de cafea. La nevoie, in caz de durere, se poate lua un varf de lingurita de pulbere, cu un pic de apa.

Pedicuta, o planta prea putin cunoscuta si folosita la noi, se recomanda in tratarea durerilor reumatice si a carceilor care, de regula, se manifesta noaptea, prin contractarea muschilor si dureri foarte mari.

Ceaiul de pedicuta nu se fierbe niciodata. Se pune o lingurita de planta intr-o cana de apa fiarta, se lasa cinci minute la infuzat, se strecoara si se bea incet, cu inghitituri mici, pe par