Doua intrebari ce par a fi un joc de cuvinte,deschid seria de idei a unui discurs pe cat se poate de serios,pe atat  de spiritual.Ultima intrebare”cine poate?” ne duce cu gandul la alta intrebare-ce poate?-,iar daca raspunsul il formulam in legatura cu cel mai nobil sentiment uman-IUBIREA-atunci  acest cine ,care substituie de fapt iubirea,poate acolo unde obisnuitul,firescul,nu poate,chiar dincolo de limitele gandirii si imaginatiei umane.Are oare iubirea o asemenea putere magnifica?Raspunsul este pe cat se poate de practic si afirmativ:Da,poate,iar in cele ce urmeaza incerc  sa va invit la reflectie si nu numai,caci reflectia fara practica,in acest caz,este ca o forma fara continut,ca un desert in care oamenii inseteaza de dorul spiritualitatii ,ca un mormant la care nimeni nu aduce flori. IUBIREA,ce duios rasuna acest cuvant in expresiile si faptele noastre cotidiene ,ce repede ascende atunci cand vine vorba de alfabetul spiritualitatii umane,un alfabet care incepe cu litera I ,de la iubire si se termina tot cu aceeasi litera pentru a da nastere la cuvinte ,fraze si propozitii care se invart in jurul acestui magnific cuvant ,ce face obiectul acestei pledoarii.S-au scris atatea despre iubire ,poeme intregi,s-au ecranizat atatea povesti care nu vor pieri niciodata din amintirea cinefililor ,s-au creat chiar tare biologice,cazuri patologice,intr-un cuvant,drame,fara sa ne ducem cu gandul de fiecare data la faptul ca drama cea mai mare a omenirii e lipsa de iubire,din care decurge inumanul,antisocialul  care de cele mai multe ori doare.LIPSA DE IUBIRE devine MAREA DRAMA UMANA si implicit CRIZA EXISTENTIALA si atunci ne confruntam cu urmatoarele interogatii:CINE OARE?CINE POATE?depasi marea drama umana si criza existential pe care uneori o traversam?IUBIREA….NUMAI IUBIREA.

Doua intrebari ce par a fi un joc de cuvinte,deschid seria de idei a unui discurs pe ca