Traducătorii români sînt cel mai prost plătiţi traducători din Europa. Tarifele se situează undeva la 2 euro pe pagină. Media europeană e de 12 euro, însă onorariile depăşesc, în unele ţări occidentale, chiar şi 20 de euro pe pagina tradusă. Preţul prea mic oferit pentru prestaţie e, însă, cea mai mică dintre problemele traducătorilor români. Mult mai grave sînt carenţele în ceea ce priveşte statutul traducătorului. Se poate „măsura“? Se poate. De pildă, pornind de la un cod de bune practici în traducere şi editare, folosit de Consiliul European al Asociaţiilor Traducătorilor Literari (CEATL). Luna trecută, Andy Jelčić, vicepreşedintele acestei organizaţii, a susţinut la Bucureşti o dezbatere (în compania lui Peter Bergsma, preşedinte al Reţelei Internaţionale de Centre de Traducători).
DE ACELASI AUTOR Tovarăşii cîntă la Berlin Robotul e omul E tot mai greu să fii jurnalist Praful fin, vienez În România, un singur punct dintre cele şase ale „hexalogului“ este respectat. Anume că traducătorul este menţionat pe pagina de gardă a cărţii traduse. La celelalte cinci puncte există abateri mai mari sau mai mici: sîntem încă departe de tariful „echitabil“; drepturile asupra traducerilor nu sînt în mod obligatoriu limitate la cinci ani; traducătorul nu este motivat printr-o retribuţie în funcţie de vînzări; avansul pentru traduceri e o practică rarisimă; în fine, traducătorul nu este în mod necesar plătit mai bine, nici măcar atunci cînd el sau editura obţin o subvenţie pentru publicarea cărţii. Situaţia precară a traducătorilor se reflectă, adesea, şi în calitatea traducerilor. Riscul e deprofesionalizarea – atrage atenţia Andy Jelčić. Traducătorii „meseriaşi“ vor fi tot mai puţini!
Perspectiva editorilor e cunoscută: se invocă mereu costurile drepturilor de autor, cheltuielile fixe foarte mari, comisionul librăriilor, fluxul încetinit al banilor, puterea d
