Reciteam cu puţin timp în urmă o carte semnată de Georges Duby, renumitul istoric francez al Şcolii Analelor, intitulată Evul Mediu masculin. Întregul volum marchează modul în care femeia era supusă bărbatului din toate punctele de vedere, acesteia fiindu-i stabilite clar limitele în care se putea mişca într-o lume ostilă, o lume asumată, de altfel, atunci de segmentul feminin al umanităţii.

Există analizate în volum inclusiv aspecte legate de căsătoriile din Evul Mediu. Cititorul află astfel că femeia nu avea nici un cuvânt de spus în ceea ce priveşte alegerea persoanei cu care urma să-şi petreacă restul vieţii. Totul era supus unui strict control din partea bisericii, care avea menirea de a confirma sau infirma uniunea dintre un bărbat şi o femeie. Totul se învârtea în jurul stării sociale, iar căsătoriile se puteau încheia doar între categorii sociale compatibile. Mai erau interzise uniunile între homosexuali, precum şi cele incestuoase. Nimic despre interzicerea căsătoriilor pe criterii etnice, bunăoară, semn că medievalii aveau o înţelegere profundă a naturii umane, în ciuda faptului că multă vreme despre această perioadă se vorbea în termenii "Evului Mediu întunecat". Analiza lui Georges Duby era ancorată în realităţile documentare franceze, realităţi valabile într-o bună parte a Europei vremii. Se părea că realităţile acestea corespund unei lumi, despre care până nu demult ni se spunea de către ideologia comunistă că făcea parte dintr-un "Occident decadent, intrat în putrefacţie". Zilele trecute am aflat despre descoperirea unui document foarte interesant tocmai la Salonta (jud. Bihor) în care se vorbea despre "interzicerea căsătoriilor mixte". Pe lângă aceasta, documentul ar mai fi conţinut o serie de date referitoare la "respingerea învăţământului în limba maternă, integrarea, fără opunere, în naţionalitatea majoritară", precum şi despre interzicerea c