Românii au luptat pentru libertatea noastră de gândire şi de exprimare şi, din păcate, mulţi oameni au plătit cu viaţa pentru ca noi, astăzi, să putem spune ce gândim fără să ne fie frică. În Bangladesh, însă, acest lucru încă nu este posibil. Dragi prieteni, sunt îngrijorat pentru bloggerii din Bangladesh. Ca om, ca politician, ca blogger, ca membru al unei comunităţi umaniste. Vorbim despre o situaţie gravă şi îngrijorătoare. Noi ne aflăm acum pe un blog în care fiecare ne împărtăşim opiniile şi nu ne facem griji pentru libertatea noastră de gândire, de exprimare şi nici de opiniile noastre politice diverse. Dar, din păcate, nu este cazul şi pentru bloggerii atei şi liberi cugetători din Bangladesh a căror libertate şi viaţă este în pericol. Partidele politice islamiste au pus la dispoziţia guvernului o listă de 84 de bloggeri şi cer pentru aceştia pedeapsa cu moartea pentru că, susţin ei, aceştia „insultă religia”. Şi din nou ajungem la acelaşi paradox... De ce oamenii comit crime în numele religiilor, dacă religiile te învaţă să fii tolerent, să-ţi iubeşti aproapele, să ierţi? De ce mai poţi fi considerat credincios dacă eşti capabil să doreşti moartea cuiva? De ce le este permis acestor oameni fără discernământ să facă astfel de cereri? Nu este posibil să mai avem comportamente medievale în acest secol. Bloggerii respectivi doar îşi manifestă nişte opinii. Nu ucid oameni, nu violează copii sau femei, nu fură.
Este firesc ca toată lumea să aibă o opinie şi complet aberant să nu aibă voie să o împărtăşească. Şi totuşi 100 000 de mii de oameni au ieşit vineri pe străzile capitale Bangladeshului, Dhaka, cerând moartea bloggerilor atei. De asemenea, acest protest extremist a cauzat victime şi în rândul secular-umaniştilor ce ieşiseră în stradă la rândul lor pentru a susţine eliberarea bloggerilor. Pentru ce atâtea suferinţă şi atâta durere? Câţi ani trebuie să
