Am aflat, cu surprindere, că un grup de profesori din cadrul Departamentului de Istorie Antică, Arheologie şi Istoria Artei (DIAAIA) de la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti sunt hotărâţi să se separe şi să înfiinţeze....o nouă facultate, denumită Facultatea de Studii ale Patrimoniului.

Fiind legat sufleteşte de o instituţie în care m-am format, de la primul an de facultate până la masterat şi doctorat, nu puteam să rămân indiferent faţă de o propunere atât de radicală. Am citit memoriul depus la rectorat, prin care se argumentează dorinţa Departamentului de a se separa. Mă întreb dacă proiectul a fost discutat şi în forurile interne ale instituţiei, sau s-a ajuns direct la rectorat? În privinţa argumentelor, nimeni nu se opune, cred eu, nevoii de modernizare, de adaptare la conceptele aplicate în marile universităţi ale lumii, dar nu văd de ce nu s-ar putea aplica toate aceste dorinţe legitime în interiorul instituţiei deja existente? Pentru că dezavantajele separării par mai mari decât avantajele în atare situaţie.

Scoaterea Istoriei Antice şi a altor specialităţi din cuprinsul Facultăţii de Istorie ar bulversa orice viitor candidat. În primul rând, denumirea e lipsită de sens, oricât am apela la semantică. Două facultăţi ar însemna, inevitabil, dublarea unor specializări. Facultatea de Istorie rămasă va începe predarea istoriei începând cu....epoca medievală, lăsând antichitatea şi alte specializări în grija altei instituţii! Absolut bizar... Nu mai vorbesc de faptul că inclusiv actuala clădire ar urma să fie împărtiţă, fiecare facultate având încăperile ei. Plus alte complicaţii de ordin administrativ.

Din presă am aflat că decanul Adrian Cioroianu şi o bună parte din corpul profesoral şi a organizaţiilor studenţeşti se opun iniţiativei, considerând-o ilegală în conformitate cu legea Educaţiei Naţionale şi cu statutul Universităţii,