Politicienii români continua să se teamă de puterea Bisericii, fie din cauza prejudecăţilor, fie pentru că mizează pe o influenţă supradimensionată a BOR asupra alegătorilor. Separarea Bisericii de Stat face parte din parcursul democratic al ţării, iar oprirea finanţării bisericilor din bugetul de stat ar fi primul pas pentru o despărţire târzie, dar normală.

Biserica Ortodoxă Română (BOR) se consideră mai puternică decât orice partid politic, mai puternică decât orice guvern sau om politic autohton, fiindcă se bazează pe aproape 90 la sută din cetăţenii ţării, care la recensământ s-au declarant ortodocşi. La rândul lor, politicienii cred în această legitimitate a Bisericii, extrasă din statistici şi negociată, cum altfel decât, în genunchi cu înalţii prelaţi.

Nu există nici un politician de forţă care să se fi opus vreodată cu adevărat pretenţiilor BOR. Traian Băsescu a avut o încercare curajoasă în timpul campaniei electorale din 2004, când a spus că susţine căsătoriile homosexuale, dar s-a repliat repede, după ce Patriarhia şi câţiva înalţi prelaţi au ieşit nervoşi să-l pună la zid. Şi-a dat seama imediat că are nevoie de Biserică nu doar înaintea alegerilor ci şi după aceea, fiindcă ceea ce le spun preoţii enoriaşilor lor nu ţine doar de cele sfinte, ci şi de cele politice. Traian Băsescu nu avea nimic împotriva mariajului gay, dar clericii l-au pervertit şi a abandonat această idee, mai ales după ce a aflat că politicienilor de dreapta le repugnă drepturile homosexualilor. Odată ajuns la putere, preşedintele a intrat în aceeaşi relaţie amicală cu BOR, cum au făcut-o şi predecesorii săi, chiar şi Ion Iliescu, libercugetătorul, care a pierdut alegerile în 1996 după ce la dezbaterea finală fostul preşedinte Emil Constantinescu l-a întrebat “Credeţi în Dumnezeu, domnule Iliescu?” Abia ieşiti din frigul comunismului, românii îşi redescopereau atunci va