Parlamentarii români încep să devină responsabili şi să facă din ce în ce mai des declaraţii cu privire la Un nou proiect Naţional- Unirea Basarabiei cu România. Pentru că prin intermediul acestui blog mi-am propus să promovez informaţii cu privire la perspectiva şi necesitatea Unirii României cu Republica Moldova am să redau mai jos două declaraţii făcute de parlamentarii români în săptămâna care a trecut şi prin care au cerut în plenul parlamentului României Unirea Basarabiei cu România şi necesitatea implicării tuturor în acest proiect major. Subiectul nu este de interes pentru ziare şi atunci el nu este scos în faţă şi astfel mă văd nevoit să utilizez această tribună pentru a le evidenţia.

De multe ori se reproşează politicienilor că nu fac nimic- iată că ei fac doar că lucrurile nu sunt reflectate în presă. Să nu uităm că peste 116 parlamentari şi-au asumat ca în acest mandat să promoveze Unirea Basarabiei cu România prin măsuri legislative.

Declaraţia deputatului de Botoşani, doamna Liliana Mincă:

“Unirea plânge pe malul Prutului”;

S-au împlinit 95 de ani de la recunoaşterea diplomatică a unirii Basarabiei cu România, eveniment consemnat istoric la 27 martie 1918. Recunoaşterea oficială, internaţională, a unirii s-a făcut la 28 octombrie 1920, prin semnarea Tratatului de la Paris. Fac aceste precizări aici, acum, pentru că patriotismul second-hand a determinat ca în acest an manifestările dedicate evenimentului de la 1918 să treacă aproape neobservate.

Astăzi, la 95 de ani de la unirea Basarabiei cu România, între cele două patrii surori demagogia şi meschinăria politicii unora au ridicat o baricadă mai impunătoare decât zidul Berlinului. Pe de o parte, diplomaţia americană continuă să fie rezervată faţă de tendinţa unificării, iar aceeaşi “chestiune basarabeană” (ca la 1917) este folosită ca mijloc de presiune faţă de sporadicel