Dragă mamă, dragă tată, v-am iertat de mult fiindcă mi-aţi spus - într-un moment de nervi, probabil, dar vă înţeleg - că nu există Moş Crăciun. Asta e, am să supravieţuiesc. Dar ca să fim chit, aş vrea să vă rog din suflet să-mi luaţi un cadou acum, de Paşte, când vine Iepuraşul – să nu-mi spuneţi că nu există nici Iepuraş, că sunt nevricoasă şi intru în sindrom anxios-depresiv. Vreau să-mi cumpăraţi un salon de spital. Ştiu că n-aveţi posibilitatea să-mi luaţi un spital întreg - asta mi-aş fi dorit, de fapt, dar din păcate aţi muncit o viaţă întreagă, deci n-aţi avut timp să faceţi bani. Îmi ajunge un salon, sau hai, treacă de la mine, un pătuţ într-un salon, dacă nu vă permiteţi mai mult. Problema e următoarea: s-ar putea să mă îmbolnăvesc iar într-o zi, cum o făcui lată acum patru luni. A fost distractiv, m-au internat după ce-am spumegat două ore la Camera de Gardă, unde erau urgenţele. Dar dă-le-ncolo de urgenţe, pot să stea ăştia şi-n picioare, că doar nu mor. Aaaa, sau poate mor, dar nu e vina noastră, bolile sunt date de Dumnezeu, nu de sistemul sanitar. Să te ferească... nu ştiu cine te-ar feri, dar mă rog, să te fereşti tu însuţi de boli, bea ceai verde şi umblă cu batista pe faţă, ca Michael Jackson. Dacă ai nevoie de spital (că el oricum n-are nevoie de tine), vei avea nişte surprize foarte amuzante, eu am râs de m-am umflat. Firma privată la care lucrezi nu ţi-a plătit asigurarea de sănătate (hahaha, n-am râs aşa de mult, v-am spus). Apoi spitalul n-are nici algocalmin (hahaha, n-am mai râs aşa de la rândul de mai sus). Ştiţi ce vă dă spitalul? Staţi să vă spun eu, că am stat la Fundeni, recent: un pat – doar un pic mai bun ca ăla clasic de la Jilava. Şi un pic mai prost ca patul lui Năstase, de la Jilava. Deci faceţi o medie a arcurilor care vă intră-n fund când sunteţi bolnavi copţi. Şi vă mai dă – atenţie! - un stativ metalic pe care teoretic trebuie