Gheorghe Cojocaru: „Cu patru ani în urmă, în aceste zile, Chişinăul, ca şi toată populaţia Republicii Moldova, asista pe viu la o adevărată vânătoare de oameni: ziua în amiaza mare sau noaptea pe nevăzute, sute de tineri erau hăituiţi, prinşi de oamenii legii, maltrataţi şi aruncaţi prin beciurile comisariatelor de poliţie, unde li se smulgeau depoziţii prin aplicarea torturii. Istoria acelor zile a imortalizat groaza din ochii mamelor care-şi căutau copiii pe la porţile comisariatelor de poliţie, durerea şi disperarea unor părinţi care-şi petreceau pe ultimul drum fiii omorâţi în bătaie, în centrul capitalei… Scuzele întârziate ale ministrului actual de interne nu pot şterge ceea ce s-a întâmplat 4 ani în urmă.”

Europa Liberă: Ceea ce numim noi 7 aprilie 2009 are două componente: revolta tinerilor - justificată, din punctul lor de vedere, după ce li s-a furat votul pentru viitor - şi protestul care a luat forme violente. De ce s-a recurs la aceste metode barbare de represiune?

Gheorghe Cojocaru: „În fapt, acel început de aprilie 2009 înregistra agonia unui regim care a tratat cu brutalitate normele elementare democratice şi a desconsiderat dreptul la expresie al opoziţiei politice şi civice. Autorităţile comuniste de atunci au cultivat dreptul forţei, în detrimentul forţei dreptului, au edificat un regim poliţienesc represiv şi iraţional care în situaţiile critice şi-a demonstrat incapacitatea instituţională, pentru a încerca o reabilitare întârziată în faţa responsabililor de atunci, recurgând la aplicarea terorii în masă. Din punct de vedere ideologic, dacă se poate spune aşa, din momentul în care s-a declarat de sus, din cele mai înalte cabinete ale puterii, că ar fi în curs de derulare o lovitură de stat, organelor de forţă li s-au dezlegat mâinile.”

Europa Liberă: Din acel aprilie 2009 au trecut patru an