Așa cum ați aflat și voi citind materialul colegului Spartakus (material AICI!), socialiștii francezi au decis: „da” pentru căsătoriile și adopțiile cuplurilor de homosexuali. Restul materialului este presărat cu glume care fac trimitere la „curajul” arhicunoscut al poporului francez și la stereotipurile cu și despre homosexuali. Clasicele întrebările: „cine-i mami, cine-i tati când te întreabă la grădiniță?”. Asta-mi aduce aminte de o altă temere a poporului român: „nu poți să nu te botezi, că te întreabă la grădiniță!”. Pe cuvântul tău de om al secolului 21?
Vorbind din interiorul granițelor unei țări unde sunt numeroase cazuri când „mami” și „tati” își împart beți pumni și topoare de față cu copiii, nu-i tocmai un capăt de țară că-n Franța se acceptă ca ambii părinții să fie bărbați. Sau femei, cu toate că homofobii nu comentează cu atâta ardoare despre cuplurile lesbi, fiind și ei abonați regulat la filmele de profil de pe redtube și pornhub.
N-o să mă arunc în specule sociale de genul „e bine pentru copil să crească într-o familie care-l iubește, chiar și de homosexuali”, pentru că-n timp știința va demonstra dacă-i așa sau nu. Dar până când știința, care-i mult mai exactă ca jurnalismul, nu-și spune ultimul cuvânt privind homosexualitatea, simplele supoziții sunt menite doar să întărâte spiritele celor care încă gândesc prea mult privind în ograda vecină. Totul funcționează cam așa: te uiți peste gard și-ți spionezi vecinul. Admiri ca la cinematograf că-i jefuit, dar când îl vezi în pat cu iubitul pui mâna pe biblie și telefon și-l reclami. „Domn’ polițist, nu mă doare pe mine că fură, dă în cap la oameni, ori face trafic de carne vie, dar de ce se f*te în cur?! Păi e normal?!”
Și mai ironic de atât e că al meu coleg Spartakus uită care erau practicile sexuale în vremurile din care-și trage numele. Poate-n mine n-are încredere, că-s un simpl
