-AA+A

O viaţă de muzician: Erich Bergel Erich Bergel s-a născut la 1 iunie 1930, la Râşnov, lângă Braşov, într-un grup de etnie germană care trăia în Transilvania din secolul XII. Muzicalitatea a moştenit-o de mic de la tatăl său, tot Erich, învăţător, profesor de muzică, inspector şcolar judeţean, un excelent violonist, cântăreţ şi un apreciat dirijor de cor. Celor patru copii, o fată şi trei băieţi, tatăl le-a predat diverse instrumente de la vârste fragede: vioară, violoncel, flaut, trompetă, chitară, pian şi orgă. În anii aceia de început, repertoriul muzical cameral ajungea de la Telemann până la Haydn şi Beethoven, de la Vivaldi, Scarlatti şi Soler, până la Bach, Händel, Mozart, Schubert, Schumann şi Brahms. În afară de acestea, în familie se cânta mult, pe lângă cântece populare germane, madrigale polifonice pe mai multe voci, mai ales ale maeştrilor flamanzi din secolele XVI şi XVII. Tânărul de nici cinci ani a cunoscut din copilărie farmecul sunetelor orgii din bisericile transilvane Braşov, Sibiu, Sighişoara, Cluj. Aşa a fost descoperit de un bun profesor, Kurt Mild, care l-a instruit timp de doisprezece ani, ajungând să-l cunoască pe Bach şi imperiul său de sunete, Erich Bergel înscriindu-se mult mai departe ca instrumentist de excepţie, iar apoi, sub îndrumarea dirijorului Antonin Ciolan, la Conservatorul din Cluj - un maestru, el însuşi, al baghetei.

Din prefaţa cărţii (Editura Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 2013) semnată de Romulus Rusan - scriitor, care i-a cunoscut pe fraţii Bergel în anii studenţiei la Cluj, pe Hans, ajuns scriitor în Germania, şi Erich, muzician şi dirijor la Filarmonica clujeană - ne dăm seama pentru ce acest volum a apărut la editura menţionată. Destinul lui Erich Bergel, strălucit şef de generaţie, a fost frânt pentru o vreme de anii de anchete, de lagăre şi închisori. „Pentru că dirija, înafara programului