Ce-și doresc bărbații și nu spun? Lucruri simple, atât de simple încât femeile le ignoră, fără să își dea seama de importanța lor.
Vreau și eu în brațe la mami!
Mami, fiind soția… Desigur, nu vorbesc aici de acei soți imaturi care își doresc „în brațe“ la mămica lor personală, care, și acum, când ei au devenit capi de familie, îi masează pe burtică și îi șterg la guriță sau îi pupă pe botic. Vorbesc de bărbații adevărați, care își iubesc așa de mult soțiile care între timp au devenit mămici, încât nu îndrăznesc să mai ceară și ei o mângâiere, o îmbrățișare, un sărut. Soția este așa de neliniștită, așa de preocupată de cel mic, care este cu adevărat neajutorat, încât pare o enormitate să îi mai ceară puțină atenție și tandrețe și pentru ei.
Așa că tati încearcă timid să se apropie de mami, însă nu prea are mare succes și se gândește: „Dacă o mai scap de ăla micu’, poate mă mai bagă și pe mine în seamă“. Dar când tati se ocupă de cel mic, mami nu trece la mângâieri, ci la nani. Și doarme, obosită, lăsându-l pe tati ușor nemulțumit și, în același timp, simțindu-se vinovat că este nemulțumit.
Cu timpul, tăticul nemulțumit și cu sentimente de vinovăție va deveni un tătic resemnat și, mai târziu, unul revoltat. Asta, daca între timp nu renunță de tot. „Parcă mereu este ceva între noi – o jucărie, un pahar de apă cerut tocmai când credeam că a adormit copilul, plânsete neconsolate că vrea să doarmă cu mami, o discuție despre cum i-am vorbit soacrei la telefon, reproșul că iar am uitat să cumpăr șervețele umede. Toate acestea fac foarte dificilă și uneori nedreaptă exprimarea dorinței de a fi și eu mângâiat, îmbrățișat. Mai bine renunț și las pe altă dată, însă timpul nu unește relația, în cazul acesta.“
Uneori, parcă nici nu ai nevoie de mine
Stau uneori și te privesc: când vin de la serviciu, ești obosită, dar nu te oprești din treabă