Înlăturarea lui Horia-Roman Patapievici de la conducerea ICR şi înlocuirea lui cu Andrei Marga au avut două consecinţe: deturnarea rolului ICR şi înfiinţarea de filiale în judeţe, deşi instituţia ar trebui să promoveze cultura românească peste graniţe.

La ce s-a ajuns? Dintre filialele noi, unele încă îşi caută menirea, iar altele fac parastase literar-artistice, lipsa unei activităţi consistente fiind o notă comună, din Oltenia în Banat şi din Ardeal în Dobrogea.

Filialele deschise în „provinciile istorice“ de către Institutul Cultural Român (ICR) încă nu au reuşit să dinamizeze viaţa culturală din oraşele în care activează şi nici să creeze expoziţii ori evenimente de excepţie. Unele dintre ele par expresia celui mai pur provincialism cultural, altele se axează pe comemorări, un soi de parastase literar-artistice. Există însă şi filiale acuzate că ar încerca, timid, să revitalizeze cultul personalităţii.

„Biroul de presă“ pe stil vechi

Filiala din Cluj a ICR pare să fie cea mai activă din vestul ţării. Condusă de preşedintele Uniunii Scriitorilor – filiala Cluj, Irina Petraş, secondată de fostul prorector al Universităţii Babeş-Bolyai, Pompei Cocean, această filială a organizat câteva evenimente în domeniile în care cei doi manageri se pricep cel mai bine. Au fost mai multe prezentări de carte, precum şi promovarea la Londra a spectacolului lui Andras Visky „Am omorât-o pe mama“. Însă în presa locală şi în mediul universitar au apărut critici dure după ce Irina Petraş a avut proasta inspiraţie să trimită presei, pe post de material de interes public, transcrierea integrală a unei conferinţe susţinute, sub egida Academiei Române, de către şeful ICR, Andrei Marga. Este vorba de conferinţa „Răspunderea culturii“, în care Andrei Marga citează copios din cărţile sale, precum „Relativismul şi consecinţele sale“ ori „Diagnoze. Articole şi eseuri“.