Visele nu au etnie – e mesajul unui documentar lansat de UNICEF şi Agenţia Împreună, care aduce în dezbatere situaţia copiilor de etnie romă. Filmul lui Ilie prezintă dorinţele realizabile ale unor copii săraci, care fac eforturi să îşi continue studiile. Producţia va fi difuzată în peste o sută de şcoli din România, cu un procent mare de romi, alături de îndemnul de a lupta pentru visurile lor, aşa cum fac toţi copiii. Povestea lor e povestea romilor invizibili.

Ilie e rom, vine dintr-o familie săracă şi vrea să fie actor. Povestea lui e principalul subiect al filmului care rulează în premieră la ArCuB, în centrul Bucureştiului. Copilul e în sală şi se foieşte în scaun în timp ce rulează documentarul. După film, urcă pe scenă şi povesteşte fără trac despre artiştii preferaţi şi despre cum îşi va convinge părinţii să îi indeplinească visul. Alături de el e Eugenia, o fată de 15 ani – a doua protagonistă a Filmului lui Ilie. Se prezintă timd: „În clasele I-IV am avut premiul I, iar în gimnaziu... premii diferite. Într-a V-a am luat premiul II, în a VI-a premiul III, în clasa a VII-a din nou premiul I, iar într-a VIII-a premiul II. Acum sunt în primul an de liceu.“

Eugenia locuieşte la ţară. Mama ei a murit, iar tatăl e şomer. Nu are timp liber, pentru că programul ei arată cam aşa:

„Mă trezesc la ora 5 în fiecare dimineaţă. Cam pe la 6 şi 5 minute, ies din casă. Plec cu trenul la 6 şi 20, iar la 7 şi un sfert ajung în gară. De acolo iau autobuzul, iar la 8 fără 5 minute ajung la liceu“

Urmează drumul de la liceu acasă, apoi temele şi tot aşa... Când era mai mică, visa să devină profesoară. Acum vrea să fie avocat. E visul ei, dar şi al tatălui ei, care o întreţine:

„Am încurajat-o şi i-am dat exemplul meu. I-am spus aşa: tată, eu n-am decât opt clase, dar dacă aveam şi eu pe cineva care să mă ajute şi să mă susţină să fac un liceu