”Azi dimineață l-am sunat pe președinte. L-am informat, n-a avut niciun fel de obiecție”, a declarat premierul Victor Ponta despre propunerea de ministru al Justiției, în persoana lui Robert Cazanciuc. Teoretic, un tehnocrat, ceea ce-i place lui Traian Băsescu (care l-a păstrat și pe Cătălin Predoiu în fostele Guverne Boc). Cu o mică mențiune: faptul că a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe (recent) și membru al Corpului de Control al premierului în Guvernul Năstase. Funcții care nu implică o subordonare partinică, dar care nu sunt, totuși, total independente politic.
Robert Cazanciuc are avantajul de a nu fi uzat mediatic, cu excepția apariției colaterale în niște stenograme din 2007, legate de fraudarea unui examen de promovare în procuratură (când nu ar fi acceptat să dezvăluie subiectele de examen – proces aflat pe rol, la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu Cazanciuc în rol de martor), respectiv în timpul crizei ostaticilor din Algeria, de anul trecut, când a fost ”înțepat” aluziv (”purtătorul de cuvânt cu pulover pe gât”) de către Traian Băsescu. Așadar, e o soluție digerabilă, fără dureri suplimentare de cap. CSM a luat act, tot dimineața de demisia lui Cazanciuc (necesară pentru a putea ocupa postul de ministru), iar câteva ore mai târziu, președintele a semnat decretul pentru ieșirea din magistratură a acestuia. Asta e tot? Chiar pot decurge lucrurile într-o astfel de stare de normalitate, în România? Asta chiar că e o știre. Dacă nimic nu se schimbă mai înspre seară. Ori a doua sau a treia zi de dimineață.
”Azi dimineață l-am sunat pe președinte. L-am informat, n-a avut niciun fel de obiecție”, a declarat premierul Victor Ponta despre propunerea de ministru al Justiției, în persoana lui Robert Cazanciuc. Teoretic, un tehnocrat, ceea ce-i place lui Traian Băsescu (care l-a păstrat și pe Cătălin Predoiu în fostele Guverne
