Timişoara multiculturală a fost, la începutul secolului al XX-lea, şi un important centru al evreilor. Comunitatea iudaică din oraş număra în jur de 12.000 de suflete în perioada interbelică, fiind un veritabil motor economic al Timişoarei.
Astăzi, micuţa comunitate evreiască numără doar aproximativ 600 de persoane ţinute în evidenţă. Evreii din Timişoara se luptă din răsputeri să şi păstreze identitatea şi să menţină vie flacăra credinţei strămoşeşti.
O poveste a evreilor din Banat a apărut sub coordonarea Smarandei Vultur: “Memoria salvată. Evreii din Banat, ieri şi azi”. Cartea este un portret de grup realizat prin istorisiri ale vieţii şi fotografii, menit să dea contur unor experienţe individuale, dar şi vieţii comunitare a evreilor din mai multe generaţii care trăiesc la Timişoara, Lugoj sau Reşita.
“Aşchenazi sau sefarzi, bogaţi sau săraci, vorbind în familie mai ales maghiara sau germana, dar învăţând la şcoală la fel de bine româna, evreii din Banat au cultivat un anume cosmopolitism benefic, potrivit cu ambianţa diversificată etnic a zonei în care locuiau. Ceea ce nu i-a împiedicat să se considere buni cetăţeni ai statului în care se aflau şi să-l slujească cu devotament, cum ţin să sublinieze o parte dintre cei intervievaţi”, susţine Smaranda Vultur.
Cea mai veche piatră funerară din Timişoara datează din 1693
Vestigii ale prezenţei evreilor în Banat datează din secolele al II-lea şi al III-lea. În perioada următoare şi cu deosebire în secolele al XIII-lea şi al XVI-lea se confirmă prezenţa unor neguţători şi zarafi evrei pe meleagurile bănăţene, iar aşezarea de familii de evrei la Timişoara este atestată de pietrele funerare aflate în cimitirul evreiesc. Cea mai veche piatră tombală datează din anul 1693 şi este cea a medicului sau vraciului evreu Azriel Assael, originar din Salonic. Este cu
