Ca să fie clar de la început: nu mă uit la fotbal. Dar dacă m-aș uita, cu siguranță nu m-aș uita la fotbalul românesc. Fotbalul românesc e ca o cucoană de 50 de ani. Sigur, arăta bine acum 20-30 de ani, dar a dat de bani, și-a dat seama că și-a găsit niște fraieri care se uită la ea oricum și n-a văzut nici un rost să se mai chinuie. S-a îngrășat, a îmbătrînit, e vulgară, cu gura mare. Își dă importanță și dă ochii peste cap la TV de parcă noi, muritorii de rînd, nu sîntem vrednici de prezența ei de zeiță. Și adevărul e că arată ca dracu'.
Și n-ai cum să nu urăști personajele din fotbal. Jucători parveniți, născuți la coada vacii, se scobesc în nas cu dopul de la șampanie în Bamboo. Patroni cu fețe de reduși mintal, care au făcut bani peste noapte din afaceri cu statul, și-au luat echipă de fotbal și se scobesc în unghii cu furculița pe puntea yacht-ului personal. Și să nu uităm turnătorii și securiștii de la ligă. Singurul motiv pentru care românii se uită la fotbalul autohton e o fidelitate de-aia de proximitate. Nu contează că e o echipă de submediocri cu care ți-e rușine. Ții cu ei fiindcă și tata a ținut cu ei. Fix ca și cu nevasta grasă și urîtă de 50 de ani. E jegoasă și plină de zorzoane. Rîgîie în timp ce pompezi la ea. Ți-e scîrbă și o urăști, dar loialitatea aia de animal resemnat nu te lasă să-i dai cu flit. Fotbalul românesc are milioane de fani. Milioane de fani care urăsc fotbalul românesc.
Iar Pițurcă, în peisajul ăsta, e absolut normal. Nu e nici mai scîrbos, nici mai de vină decît Dumitru Dragomir, Mutu, Reghecampf, Becali și toți oamenii din fotbal. Doar că e țap ispășitor. Pentru că al doilea defect al românului, după loialitate, e naivitatea. El încă mai speră că problema e una mică și redresabilă. Că nevasta lui buhăită și bătrînă, dacă se chinuie puțin, poate ajunge fotomodel. Tot ce trebuie e să-l dăm afară pe Pițurcă.
