În trecut, numărul evreilor constituia un procent important din populaţia Iaşiului. Comunitatea s-a pierdut însă în negura istoriei, în Capitala Moldovei mai fiind în prezent în jur de 200 de familii.

Iaşiul a fost printre primele oraşe din ţară în care s-a aciuat comunitatea evreiască. În cimitirul Ciurchi, situat în partea de jos a oraşului, există pietre istorice ce conţin nume evreieşti, cele mai vechi datând din secolul al XV-lea. Cea mai veche ar fi din 1457, odată cu înscăunarea ca domnitor al Moldovei al lui Ştefan cel Mare şi se crede că ar aparţine unui medic evreu venit din Polonia.

În secolul al XVI-a comunitatea se afla în plină expansiune, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Ceva mai târziu, în 1657 a fost construită prima sinagogă din Iaşi, situată în zona Târgu Cucu. Scriitorul Ion Mitican scrie în cartea “Evreii din Târgu Cucului de altădată. Câteva aduceri aminte”, că actele de cumpărare ale construcţiei pe care a fost construită prima sinagogă ar fi fost semnate de un anume “doftor Moise”. Tot de atunci ar data şi primul rabin al comunităţii evreieşti din Iaşi, respectiv Nathan Nata Hanover, un cronicar refugiat din Ucraina.

În secolelor al XIX-lea şi al XX-lea se înregistrează o luptă a evreilor pentru dobândirea de drepturi civice, dar şi opoziţia comunităţii faţă de emancipare. Domnia le cerea să nu mai poarte costumele cu care au venit din spaţiul polonez, să înveţe limba română şi să fie educaţi în şcolile româneşti. În 1852 a fost înfiinţată prima şcoală în care s-a predat limba română, întemeietorului ei refuzându-i-se dreptul de a-şi circumcide băieţii, ca unui apostat”

Populaţia evreiască a cunoscut apogeul în perioada interbelică. Potrivit recensământului din 1930, în Iaşi existau la acea vreme aproximativ 35.000 de evrei. Numărul lor a scăzut dramatic o dată cu Pogromul de la Iaşi, iniţiat de generalul Ion An