Aproape toată lumea pare a avea de cîştigat de pe urma înţelegerii politice de săptămîna trecută. Dar nu ştim un lucru esenţial: dacă actorii politici chiar o vor respecta. Sau, mai bine zis, cît va dura pînă să fie istorie.
Altfel, plusurile sînt evidente. Preşedintele Traian Băsescu îşi securizează mandatul în perspectiva unei noi suspendări şi capătă un interval de linişte pentru a se ocupa de noua sa jucărie politică, numită Mişcarea Populară. Un război politic lung şi surd, purtat pe frontul justiţiei, i-ar fi răpit multă energie. Şi, în plus, ar fi putut ridica, în timp, semne de întrebare chiar din partea prietenilor europeni ai preşedintelui.
Le-ar fi venit greu să înţeleagă de ce, după pierderea sprijinului popular, consfinţită prin dezastrul electoral din 2012, preşedintele român nu dă, totuşi, un semn de deschidere. Dovadă că înţelegerea de la Bucureşti n-a fost deloc rău primită de partenerii occidentali: tăcere dinspre Bruxelles, aprecieri dinspre Londra şi Washington. Gestul de deschidere al preşedintelui către adversarii săi era, aşadar, aşteptat.
DE ACELASI AUTOR Tradiţional, modern şi eurodezabuzat De ce ne interesează bulgarii? Povestea europeană a micului românesc Uniunea Europeană - un Turn Babel al nemulţumirilor Cîştigă şi premierul Victor Ponta, interesat în mod deosebit să-şi îmbunătăţească statutul european, după ce evenimentele din vara anului trecut l-au făcut prea puţin frecventabil. De atunci, a preluat controlul în plan intern. El ar putea supravieţui la conducerea guvernului chiar în eventualitatea puţin probabilă a ruperii USL – în definitiv, UDMR şi chiar PDL n-ar zice nu dacă ar fi chemate să se sacrifice pentru ţară. Dar Victor Ponta are nevoie de un viitor european. În primul rînd, pentru că fără o relaţie de încredere cu partenerii europeni, guvernarea nu poate ajunge nicăieri. În al doilea rînd, pentru că
