A murit, la 87 de ani, Baroneasa Margaret Thatcher, fost prim-ministru al Marii Britanii. Foarte cunoscută mai ales sub denumirea de Doamna de Fier. Mai puţin se ştie că formularea îi aparţine unui jurnalist rus din anii ’80. Ani în care Margaret Thatcher, care a condus guvernul conservator – şi a fost prim-ministru între 1979 şi 1990 –, şi a fost, alături de preşedintele american Ronald Reagan, „umăr lîngă umăr“, cum s-a tot scris, împotrivindu-se cu bravură şi consecvenţă regimurilor comuniste. Nu a fost doar singura ei formă de îndîrjire, într-o lume politică unde interesele depăşesc spaţiul de manevră al unei tenacităţi conjuncturale şi al unei răbdări puse deseori la încercare. Vom mai evoca, pe scurt, cîteva dintre contribuţiile majore ale acestei politiciene de mare anvergură. A preluat conducerea ţării cînd aceasta se afla în genunchi şi a lăsat-o pe propriile ei picioare, după expresia utilizată de actualul prim-ministru, David Cameron, care şi-a întrerupt un turneu european pentru promovarea unei Uniuni Europene mai flexibile – opţiune, dacă e să ne gîndim bine, ce se regăseşte şi în filozofia politică a lui Margaret Thatcher însăşi. Dispariţia acestei femei britanice, prima care accede la rangul de prim-ministru într-o ţară în care militantismul sufragetelor şi conservatorismul rigid al unei vechi tradiţii s-au confruntat de multe ori, generează, pe lîngă multe rememorări din deceniile trecute, şi destule interogaţii ce ţin de prezent. De prezentul şi de viitorul Marii Britanii, dar şi al Uniunii Europene, din care fac parte nu doar cei care locuiesc dincolo de Canalul Mînecii. Nu doar diferenţa dintre lira sterlină şi euro, dintre circulaţia pe stînga sau dreapta sau dintre micul dejun continental şi breakfest-ul anglo-saxon, mult mai consistent, sînt puse astăzi în joc.
Margaret Thatcher a fost omul potivit la momentul potrivit. Cînd a rel
