Celor care au ieşit buimăciţi din scandalul numirilor la vârful Parchetului Public, celor care nu au înţeles de ce se bat diferite voci ale Puterii pe un procuror sau pe altul, de ce ţin cu dinţii de numele unuia sau al altuia, de ce nu se fac publice criteriile după care au fost aleşi oamenii doriţi a conduce, pentru următorii trei ani, Parchetul Public, iată că li se oferă nişte chei de citire. 1. Numirea unora nu a ţinut doar de dorinţa Puterii de a avea controlul dosarelor de corupţie. 2. Alegând oameni controversaţi sau decredibilizaţi în astfel de funcţii, Puterea deţine mai bine controlul asupra lor.
Procurorul Tiberiu Niţu, propus pentru şefia Parchetului General, se anunţă a fi un om docil, care va accepta, constrâns, căpăstrul politic. Pentru că are nişte probleme de dosar. Vreo două – în afară de faptul că C.S.M. îi respinsese candidatura, în toamna anului trecut, catalogându-l ca procuror lipsit de performanţă şi de viziune. Prima problemă este că, scria o parte a presei în noiembrie anul trecut, Tiberiu Niţu a clasat dosarele Revoluţiei. A doua problemă, dezvăluită zilele acestea într-un interviu acordat ziare.com, de generalul Dan Voinea, este că, în Decembrie 1989, Tiberiu Niţu, militar fiind, a deschis focul asupra mulţimii. Ei, şi dacă lucrurile stau aşa, cum să nu-şi dorească o aripă a Puterii un astfel de om la Parchetul General? Un om pe care petele din dosar îl vor obliga la docilitate. Cum să nu-şi dorească un astfel de om în condiţiile în care dosarele Revoluţiei sunt tot la Parchetul General, iar din 2012 a intervenit imprescriptibilitatea omorului? Ceea ce-i face pasibili de închisoare pentru crimă pe toţi cei implicaţi în evenimentele din Decembrie 1989, printre numele vehiculate fiind şi cel al lui Ion Iliescu.
Nu cred că este întâmplătoare decredibilizarea, acum, a doamnei Laura Kövesi – lăudată până acum de Comisia Eu
