Orice parfumier va spune ca in zilele noastre totul este sa creezi ceva nou, din esente care se obtin cam la fel,peste tot.

Este oarecum gresit. Teoretic, extractia este procesul care permite transformarea unei materii prime in esenta, adica in ceea ce va compune ,alaturi de alte substante ,reteta unica a unui parfum.

Presarea este metoda folosita pentru extragerea uleiurilor din coaja citricelor, cea mai simpla metoda de extractie.

Apoi urmeaza operatia de centrifugare.

Distilarea “se intampla” in dispozitive complexe care permit captarea vaporilor rezultati din incalzirea apei amestecate cu partile de planta.

O data captati vaporii sunt transportati intr-un vas condensor, apoi intr-un separator .

Cele mai perfectionate instalatii de astazi functioneaza in mediu vidat, distiland substantele fragile la temperaturi foarte joase, care permit protejarea particulelor delicate si pretioase de esenta parfumata.

Exista si o alta metoda aleasa pentru petalele mai rezistente de flori ( trandafirii sau crinii) ,metoda numita extractia la cald.

Procedura este foarte simpla : se scufunda petalele de flori intr-o baie de materie grasa,incalzita la anumite temperaturi in mod repetat.

Petalele cedeaza esenta aromata care este fixata de moleculele de grasime.Rezultatul parfumat obtinut este trecut prin alcool , care lasa in final esenta absoluta.

Extractia la rece ,pusa la punct in Grasse ,se utilizeaza pentru florile fragile , care se deterioreaza foarte usor.

Principiul este asemanator cu cel al extractiei la cald, numai ca petalele sunt asezate in sertare speciale care se scufunda cu grija in grasime rece.

In zilele noastre aceasta metoda nu se mai foloseste fiind inlocuita de extragerea mult mai ieftina si rapida cu ajutorul solventilor volatili (eter,benzen ).

Macerarea a fost la randul ei intens practicata .