“Noi, studenți, profesori, alumni și simpatizanți ai Baricadei Universitare care am ocupat amfiteatrul «Nicolae Iorga» al Facultății de Istorie – UB, revendicăm universitatea ca spațiu liber al dezbaterii și conturării spiritului critic. Înfuriați de faptul că universitatea nu își îndeplinește misiunea care constă în cunoaștere, cercetare și responsabilitate civică/socială, de faptul că, în ultimii 23 de ani, educația nu a fost tratată de clasa politică ca o prioritate națională, cu responsabilitate, precum și de faptul că universitatea nu este un spațiu liber al dezbaterii, am considerat necesar să luăm atitudine. Ocuparea continuă. Vă așteptăm alături de noi!”
Reporter: Ce-i o revoluție? Dar o revoltă?
Unul de la Baricadă: O revoluție vrea să schimbe totul, radical, fundamental, o mișcare care nu mai suportă timpul istoric. Sau cel puțin asta e iluzia revoluționară, pentru că, în fond, starea post-revoluționară e marcată de obicei de o întoarcere aproape involuntară la mecanisme mentale și instituționale anterioare momentului inițial de fervoare…
Revolta e mai spontană, mai intimă, nu are musai un program de acțiune și apare de obicei în bazine mult mai înguste d.p.d.v. sociologic. Revolta va încerca de obicei să rezolve probleme concrete, țintite, și nu să dea peste cap tot "aranjamentul" instituțional al locului… Într-un fel, poate că revolta e mai accesibilă ca revoluția… în revoltă te poți regăsi mai aproape de sine/tine, pe cînd în revoluție apar tot felul de categorii și circumstanțe care o pervertesc mult mai repede. Eu prefer revolta, e mult mai la îndemînă: nu trebuie decît să găsesc patru-cinci ca mine pe care să-i enerveze o treabă punctuală și gata – o putem pune de o revoltă! Cu revoluția e complicat… nu apare ea de mai mult de două ori pe secol, iar la noi poate nici atît…
Rep.: Cînd explodează mămăliga la român?
U
