Fanii lui FC Liverpool din România se strâng în puburi şi cântă la fiecare meci al echipei engleze.

„Scouserii” bucureşteni, bănăţeni, moldoveni şi ardeleni se unesc anual, într-o petrecere „ca la Gerrard acasă”.

Lumea întoarce capul cu nedumerire înspre ei. Li se întâmplă săptămânal, când se adună în pub la meciurile lui Liverpool, în Bucureşti, Timişoara, Târgu Mureş sau Iaşi, li s-a întâmplat când au cântat şi şi-au pus steagurile la tribuna I din Ghencea la meciul cu Urziceni, din 2010. Li s-a întâmplat şi săptămâna trecută, în Piaţa Sfatului din Braşov.

Nu fac pe huliganii, deşi jandarmeria a intrat în alertă sâmbătă când i-a văzut prin Braşov, nu sunt anti-români, pur şi simplu împărtăşesc o pasiune pentru o echipă de fotbal. Nu le poţi pune eticheta de „cei mai împătimiţi” sau „cei mai mulţi” fani români ai unei echipe din afara ţării, însă cu singuranţă formează cea mai bine organizată comunitate.

Unii s-au îndrăgostit de Liverpool în anii 80, când Dalglish, Souness sau Rush dominau fotbalul european, alţii au prins microbul roşu urmărindu-i pe Beardsley, Fowler sau McManaman. Sunt destui care s-au ataşat de „cormorani” în 2001, când puştii Owen şi Gerrard realizau istorica triplă (Cupa UEFA, FA Cup şi Cupa Ligii) şi, bineînţeles, sunt foarte mulţi pentru care povestea a început în mai 2005 (finala de la Istanbul), când unsprezece băieţi în roşu au ieşit de la vestiare şi, înarmaţi cu vocile câtorva zeci de mii de oameni, au răpus marele Milan, balaurul cu trei capete (la zero).

Puţini au văzut-o pe Liverpool campioană

Remarcabil e faptul că undeva pe la o sută din membri grupului LFC România s-au născut după ce echipa de pe Merseyside a câştigat ultimul titlu de campioană în Anglia (1990). Care ar fi explicaţia? „Cred că s-au documentat, au căutat răspunsuri la miracolul de la Istanbul. Când înveţi istoria club