Rubrica „Amintiri din Epoca de Aur” stârnește și unele controverse. O cititoare nu este de acord cu unele amintiri. Ea consideră că sărbătorile religioase se respectau. Are unele păreri și despre diferența între București și restul țării. Sursa: DINU LAZĂR
Monica Ilie: „Uneori citesc materialele trimise de cititorii Evz pentru campania „Amintiri din epoca de Aur”. Deşi cu multe dintre cele scrise acolo sunt de acord, nu mă pot opri să spun că multă lume debitează prostii, ca să nu le spun minciuni. De exemplu, P. B. spunea că făcea sărbătorile pe ascuns la lumina lumânării, în frig şi umilinţe.
Să fim serioşi, asta e o minciună propagandistică. Sărbătorile nu se făceau pe ascuns, toată lumea putea să meargă la biserică dacă voia (alta e că mersul la biserică făcea parte din alegerea personală şi privată a fiecăruia, aşa cum ar trebui să fie, nu ca acum, ca o obligaţie, să pari bun creştin sau să te închini ca să mai ciupeşti nişte voturi).
Se făceau cozonaci şi sarmale, străzile oraşului meu răsunau de colinde (nu de lălăituri mercantile, ca acum) şi de Pluguşoare gălăgioase de care mi-e dor (şi nimeni nu a fost arestat pentru asta). De Paşte se făceau ouă roşii şi se mergea, ca şi acum, la stropit fetele.
Când colo, Micul Paris avea vreun km pătrat
Unii au impresia că Bucureşti egal România. Nu e aşa şi poate ar fi bine să selectaţi puţin opiniile înainte de a le publica. În regimul lui Ceauşescu s-a trăit greu, dar haideţi să nu-i punem în cârca şi minciuni suplimentare doar de dragul senzaţionalului. Aşa se manipulează istoria, cu mici mituri false transmise din generaţie în generaţie.
E ca şi cu mitul Micului Paris. Toată lumea are impresia că înainte de comunism era un paradis pe aici, că Bucureştiul era perla estului Europei. Şi când colo Micul Paris avea vreun kilometru pătrat, iar dincolo de el se întindeau mahalale mirositoare
