Ce nu este de negociat, în relaţia europenilor, din cele două state româneşti, cu potenţialii parteneri, de sorginte slavă, de la estul bătrânului nostru continent? Viitorul teritoriului dintre Prut şi Nistru. Care, pe cale democratică, după modelul reunificării RFG, cu RDG, va reveni acolo unde îi este locul. Până atunci, luciditatea trebuie să primeze. La Chişinău.
Obişnuiesc să citesc zilnic ceea ce constituie informaţie verificată, declaraţie oficială, opinie asumată, în România răsăriteană, de peste Prut.
Pe 11 aprilie, Mihai Ghimpu, ex-preşedintele interimar, al celui de-Al Doilea Stat Românesc, un liberal tenace, dar şi cu declaraţii publice la care nu subscriu - precum comentariul emoţional, amendabil, pe planul strategiei politice inteligente, pragmatice, vizând viitorul actualului ministru al apărării, de la Chişinău - a postat rânduri defensive, amare, ironice, intitulate "Bună ziua, Republica Moldova!"
După cum este redactată confesiunea conaţionalului Ghimpu, titlul adecvat ar fi fost, poate, mai degrabă "Noapte bună, Republica Moldova...".
Dar, aceste rânduri nu sunt o replică, ci doar fulguiri de gânduri peste România răsăriteană, care nu va mai fi, în veci, parte a statului federal de la răsărit, mai ieri sovietic, mai nou aspirând, fără succes, la ex-republicile componente ale URSS, din Asia.
Şi o afirm ca unul care am fost acolo şi am văzut cum Turcia a cucerit de facto, prin manuale de învăţământ şi investiţii inteligente, eficiente, un şir întreg de state ex-sovietice, care preferă mai degrabă şalvarii, decât costumul popular al naţiunii cu capitala la Moscova. Fără nicio supărare.
Identitatea musulmană fiind mai puternică decât aceea ex-slavă, impusă cu baionetele ţariste şi tancurile sovietice.
Mihai Ghimpu îşi justifică confesiunea scrisă prin faptul că un politician, deloc de excepţie, de la Chişi
