Zeci de mii de copii din România au nenorocul ca unul sau chiar ambii părinți să fie plecați la muncă în străinătate. În județul nostru, în această situație nefericită se aflau, la sfârșitul anului trecut, peste 1.300 de minori. Sărăcia și crunta lipsă a banilor necesari traiului zilnic i-au obligat pe părinții acestor micuți să își caute un loc de muncă peste hotare. Unii au plecat pe contracte sigure, alții au plecat să își caute norocul, dar toți au avut durere în suflete când au ales acest drum: durerea de a ști că micuțul sau micuții cărora le-au dat viață rămân în urmă. Rămân singuri, chiar dacă sunt lăsați în grija unor rude apropiate. Unii dintre acești copii se trezesc punându-și o mie de întrebări, la unele n-au răspunsuri și ajung într-un final la gesturi ireversibile și tragice, alții au mai mult noroc. Au fost destule cazuri de suicid în rândul elevilor de școală generală, care au avut drept cauză plecarea în străinătate a părintelui de care erau mai apropiați. Cei care nu recurg la astfel de gesturi știu că au părinţi, dar aceștia nu sunt lângă ei. Mama sau tata nu mai merge după ei la școală, nu le mai verifică temele, nu îi mai ascultă, nu le este alături în fiecare zi. Este greu să crești fără părinți. Sunt cazuri în care ambii părinți au fost nevoiți să plece. Din aceste cauze, copiii devin introvertiţi, nesiguri, triști şi au fost relatate foarte multe cazuri de abandon școlar. Abandonul şcolar se resimte mai ales în cadrul familiilor cu probleme sociale: familii monoparentale, întrucât copiii nu sunt supravegheaţi cu atenţie, dar mai ales în familiile sărace, unde nivelul de trai este scăzut, unde părinții au plecat în alte țări pentru a avea ce pune pe masă cei rămași acasă.

Să mă ferească Dumnezeu să fiu nevoită să plec vreodată la muncă în străinătate și să îmi las acasă copiii. Ar fi ultimul loc în care mi-aș dori să fiu!

Român