Zeci de mii de hectare de pădure din Ardeal au fost revendicate de urmaşii grofilor horthyşti, adică ale celor care au colaborat cu regimul criminal care a condus Ungaria în perioada celui de-al doilea război mondial.
Urmaşii grofilor, cărora de altfel le-au fost confiscate averile pentru participarea la crime de război înainte de instaurarea regimului comunist în România, au găsit sprijin la unii magistraţi ai Judecătoriei Reghin, judeţul Mureş, acolo unde Legea Casei de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice (Legea CASBI), din februarie 1945, este ignorată, pentru a satisface poftele şi lăcomia isterică a noilor grofi ai României. Un raport exploziv al Curţii de Conturi a României privind “Situaţia patrimonială a fondului forestier din România în perioada 1990-2012” arată dezastrul uriaş în care au ajuns pădurile Ţării din Ardeal.
Nerecunoaşterea Tratatului de la Trianon
În 1918, Ardealul se uneşte cu Regatul României. În baza Tratatului de la Trianon, Statul Român devine succesor al Statului Ungar în ceea ce priveşte aceste teritorii. După Unire, o parte din nobilimea maghiară a părăsit România, optând pentru cetăţenia ungară. În memoria colectivă de atunci, aceştia au rămas sub denumirea de optanţi.
Pe 30 iulie 1921 se adoptă Legea de reformă agrară din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş. Prin această lege s-au expropriat parţial moşiile celor rămaşi în ţară şi în totalitate domeniile celor plecaţi (în terminologia legii cei declaraţi “absenteişti”).
În ceea ce priveşte pădurile, exproprierea s-a făcut în scopul formării pădurilor şi păşunilor comunale. Fără nici o excepţie, exproprierea s-a făcut prin acordare de despăgubiri, Statul Român plătind sume imense! Familiile nobiliare maghiare s-au opus cu îndârjire exproprierii, considerând Trianonul o mare nedreptate şi un accident istoric pe care sperau a-l îndrepta! @