Donc, ieri Primăria a luat „faţa“ ecologiştilor din Iaşi, organizând o acţiune de plantare de pomi, undeva prin Ciurchi, acolo unde trăiesc destui oameni care apreciază importanţa spaţiului verde în climatul general al urbei. Ceea ce nu e deloc rău, mai ales dacă facem efortul de a ne aminti un scandal relativ recent, izbucnit tot în Tătăraşi, atunci când un buticar mai răsărit a intenţionat să-şi extindă magazinul pe spaţiul verde dintre nişte blocuri, în totalul dispreţ al vreunei autorizări cât de cât legale, pentru a renunţa, după proteste susţinute de deputatul de atunci al circumscripţiei.
De partea cealaltă, ieşenii din Ciurchi, aşa cum îi ştim noi, sunt suficient de mândri pentru a nu-i lăsa indiferenţi subiectul, cel puţin la fel de important, legat de tot scandalul defrişărilor ambuscate din Centru. Pentru că subiectele nici nu se exclud şi nici nu sunt alternativele aceleiaşi probleme.
Vocaţia de drujbari a edililor care decid la plesneală dacă e destulă pădure la Ciric sau dacă mai merită teii să facă umbră bulevardului, zis pietonal, din Centru, interesează în egală măsură pe toţi ieşenii, indiferent dacă locuiesc în Frumoasa sau în Copou, în Dacia sau Moara de Vânt, în Bularga sau în Alexandru. Drept pentru care, am pune un pariu imaginar, că masa celor nemulţumiţi de tăierile abuzive ale arborilor din Centru este potenţial mult mai amplă decât volumul celor satisfăcuţi că, iată, s-au plantat nişte puieţi prin Tătăraşi, încât pare greu de crezut că, la protestul civil al ieşenilor care continuă să creadă că Iaşul îşi merită teii de astăzi, pe care trebuie să-i şi apere acum, vom înregistra o contramanifestaţie a celor mulţumiţi de plantarea unor copaci care vor face umbră mâine.
Cum am mai spus, poate mai important decât subiectul în sine este aspectul legat de obişnuirea administraţiei municipale cu ideea de consultare cetăţenească
