Codruț Toboc este corporatist și are motocicletă din 1999. Cam pe atunci a pus pariu cu un prieten că o să ajungă în Tibet. N-a făcut-o, dar a ajuns în Kazahstan, la Marea Caspică. Zice că era curios. În plus, lui Codruț nu-i prea plac turiștii, așa că-i evită mergînd în locuri unde nici măcar japonezii nu se înghesuie, sugrumați de aparatele lor foto ultraperformate. Deci să-i dăm cuvîntul!
Reporter: Te-ai plimbat mult și foarte bizar pentru un corporatist.
Codruț Toboc: În 2008 am făcut România – Moldova – Transnistria – Ucraina – Rusia – Kazahstan, în 2009 am mers în Georgia și Armenia, în 2010 am mers în Kîrgîzstan cu avionul și am luat o motocicletă de acolo, a fost doar un tur de țară, iar în 2012 am făcut Bulgaria, Turcia, Iran, Armenia și Georgia.
Rep.: Ți-ai găsit pe unde să te duci!
C.T.: Iranul este cea mai sigură țară în care am fost, deși, paradoxal, tuturor li se pare periculos. Este foarte mișto, dar n-ai parte de adrenalină absolut deloc. Și oamenii sunt în regulă, și autoritățile.
Rep.: Dacă în Iran n-ai parte de adrenalină, atunci unde?
C.T.: Călătoria din Kîrgîzstan a fost cea mai tare. Am și nimerit prost, în iunie se omorîseră aia pe acolo, iar eu am ajuns în septembrie. Erau tancuri pe stradă, filtre cu poliție și armată. Se bătuseră kîrgîzii cu uzbecii, uzbecii fiind minoritari. La un moment dat am ajuns într-un sat de uzbeci, într-o enclavă din asta. Eu nu mi-am dat seama. Ăia păzeau drumul acolo, civilii, că altfel veneau kîrgîzii peste ei.
Rep.: Sună periculos.
C.T.: Nu chiar, se petrec și lucruri normale. În Kîrgîzstan am prins Ramadamul, cînd eram în satul ăla de uzbeci, unde se află și cea mai mare pădure de nuci din lume. Tipul la care am stat mi-a spus c-o seară înainte de plecare: “Vezi că astăzi e ultima zi de Ramadam, mîine s-a terminat”. Pînă atunci mi se păruse totul OK, mă gînd
