Oraşul Vaslui, ca multe alte urbe din România, a fost unul din locurile în care comunitatea evreiască a fost în plină dezvoltare, reprezentând, la un moment dat, mai bine de o treime din populaţie.

Notele din arhive arată că, în anul 1943, târgul Vasluiului avea o populaţie de 13.000 de oameni, din care mai bine de 3.800 erau evrei. Binenţeles că, evreii migraţi în ţara noastră nu au venit cu buzunarele goale, iar cu banii pe care îi aveau au dezvoltat numeroase afaceri tradiţionale, acaparând aproape tot ceea ce însemna comeţ. La fel s-a întâmplat şi la Vaslui, aici unde comunităţile de evrei au construit spaţii moderne, cu etaj, care aveau dublă utilitate: locuinţă şi magazin.

Aşa a început, practic, şi modernizarea Vasluiului care, la începutul secolului XX, se putea lăuda cu strada Hagi Chiriac ca fiind una parţial electrificată, ceea ce a dus la dezvoltarea serviciilor şi micilor industrii. Documentele din arhivă arată că energia electrică era produsă de două generatoare nemţeşti de mare capacitate care funcţionau cu benzină. Evreii mai aveau şi numeroase ateliere de confecţii „la comandă“, bijuterii, blănării, cojocării, „fabrici de sifoane“, dar şi de pâine, precum şi cofetării sau patiserii. Farmaciile umane ale oraşului aparţineau, în proporţie de 90% , tot evreilor, iar cele două spitale existente în perioada interbelică, „Drăghici“ şi „Israelit“, erau încadrate cu numeroşi licenţiaţi în medicină de aceeaşi etnie.

Şi-au construit propria şcoală

Tot la începutul secolului XX, comunitatea evreiască din Vaslui a inaugurat prima şcoală propria şcoală, numită „Assey Tow“. De asemenea, în oraş au mai existat şi trei sinagogi, din care acum nu ami este decât una, şi aceea părăginită şi încuiată din cauza lipsei enoriaşilor. Potrivit Legii 119 din 11 iunie 1948, atât şcoala „Assey Tow“, cât şi Spitalul Israelit au fost supuse naţional