Pactul Fiscal, Mecanismul European de Stabilitate, Uniunea Bancară – încercări ale politicii de a chitui fisurile majore ivite în edificiul uniunii monetare. Economiştii pun la îndoială eficienţa acestor soluţii. De ce?
La aceasta intrebare incearca sa raspunda autorii unei interesante analize Deutsche Welle publicate sub titlul “Neputinta economiei de a veni de hac eurocrizei”. Cititi in continure cele mai elocvente pasaje ale demersului jurnalistic semnat de Danhong Zhang, Rodica Binder si Cristian Stefanescu, care foloseste ca surse reputati specialisti in economie:
* De îndată ce economia unui stat mai mare, precum Spania ori Italia, se prăbuşeşte, sumele aflate la dispoziţie spre a achita datoriile devin insuficiente. Deşi teoretic ele pot fi suplimentate, se produce ceea ce economiştii denumesc problema Allmende. Ea se iveşte atunci, cînd comunitatea se serveşte de resurse ce-i stau la dispoziţie dar care sunt limitate. În situaţia dată, este vorba de sumele provenite din prelevarea impozitelor. Guvernul unei ţări îndatorate nu va sta mult pe gînduri înainte de a întinde mîna spre bugetul unei alte ţări, partenere, fiindcă ea va beneficia astfel de sume pe care nu este obligată să le justifice democratic, în faţa propriei sale naţiuni. Şi, astfel, în Europa muntele datoriilor va tot creşte, conchide pentru Deutsche Welle specialistul german Jürgen von Hagen, directorul Institutului Internaţional de Politică Economică.
* Optimiştii cred că nu se va ajunge la o astfel de situaţie fiindcă menirea aşa numitului Pact Fiscal, intrat în vigoare la începutul acestui an, este tocmai aceea de a opri spirala datoriilor. Douăzeci şi cinci de ţări europene şi-au asumat răspunderea de a respecta criteriile de la Maastricht, care impun limite datoriilor şi obligaţia de a le frîna. Pentru von Hagen, acest Pact Fiscal este doar o simplă iluzie, întemei
