Doamne, vreau să te întreb,
cine e bărbatul matur pe care
îl bărbieresc în fiecare dimineaţă
foloseşte pasta mea de bărbierit,
îmi foloseşte lamele,
îşi şterge ochelarii aburiţi cu prosopul meu
şi numele aud cum mi-l foloseşte
cînd este chemat la telefon
mă ascund zi şi noapte într-un sine
plin de igrasie, în care nu a mai intrat aer curat
de multă vreme şi mă gîndesc
cum să fac să mi se piardă urmele
să nu mă mai umilească –
o face cu voluptate,
chiar acum,
acum cînd vreau să ies
din sinele meu ca un prunc
din pîntecele mamei lui
cu zdrenţe de sînge pe gură
mă pune să latru la luna plină
care tocmai s-a aşezat
ca o ţigancă cu fundul mare
pe pervazul ferestrei:
ham, ham ...!
Şi mîine dimineaţă iar trebuie să-l bărbieresc.
Întind pasta albă,
o frec de piele ca şi cum
ar trebui să-i înfund toţi porii,
odată pentru totdeauna,
apoi apropii periculos de mult
lama nouă de venele gîtului.
Oftează el,
oftez eu.
Doamne, vreau să te întreb,
cine e bărbatul matur pe care
îl bărbieresc în fiecare dimineaţă
foloseşte pasta mea de bărbierit,
îmi foloseşte lamele,
îşi şterge ochelarii aburiţi cu prosopul meu
şi numele aud cum mi-l foloseşte
cînd este chemat la telefon
mă ascund zi şi noapte într-un sine
plin de igrasie, în care nu a mai intrat aer curat
de multă vreme şi mă gîndesc
cum să fac să mi se piardă urmele
să nu mă mai umilească –
o face cu voluptate,
chiar acum,
acum cînd vreau să ies
din sinele meu ca un prunc
din pîntecele mamei lui
cu zdrenţe de sîng
