Nu e de-ajuns că sunt supăraţi de cum merge economia şi că îşi pun mâinile în cap văzând ce piaţă au! Investitorii mai trebuie să se îngrozească şi de funcţionarea instituţiilor de resort! Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM), autoritatea de reglementare şi supraveghere a pieţei de capital, a avut mai dintotdeauna o imagine proastă în rândul investitorilor. Nereparată vreodată! În media, reflectarea a fost în oglindă: Comisia a avut o prezentare negativă, adesea cu accente de ridiculizare.
Realizez de la jumătatea anului 2008 pagina de pieţe financiare a Curierului Naţional. Nu am avut vreo colaborare grozavă cu CNVM, unde când am sunat pentru informaţii suplimentare mai degrabă nu mi s-a răspuns. Nu au fost puţine cazurile în care am fost pasat cu scuze într-un comportament "de grădiniţă" ("este în şedinţă", "e în concediu", "nu este astăzi la serviciu", "sunăm mai târziu"). Cu toate acestea, deşi am fost direct şi am dat cuvântul celor care au avut critici, am avut o abordare mai degrabă înţelegătoare faţă de autoritate. Nu atât pentru ei, cât poate pentru că am vrut să mă sustrag unui cor într-o presă foarte acidă la adresa CNVM. Am fost mai dur acolo unde alte publicaţii au o atitudine mai "moale" (bănci, multinaţionale, mari investitori). Nu mi s-a părut amuzant să mă înscriu pentru un antrenament la "sacul de box" numit CNVM.
O răbdare nerăsplătită, pentru că nu mi s-a părut nicicând că autoritatea şi-ar fi îmbunătăţit comunicarea sau că ar fi avut măcar vreun gând să îşi propună răspunsuri mai bune la solicitările presei... Asta în condiţiile în care nu i-am deranjat cu toate bazaconiile! Doar când a fost strictă nevoie, probabil de vreo 10-15 ori pe an, am stăruit să îi contactez. Ştiind că bat, de regulă, la porţi închise, am evitat pe cât cu putinţă să recurg la ajutorul lor.
Ultimul comisar care chiar vorbea mai deschis, Victo
