S-a dus la medicină pentru că, în liceu, avusese note bune la toate materiile (dar niciuna nu i se părea interesantă), iar mama spusese că doctorii fac mulţi bani din şpagă sau pot pleca în Vest, unde câştigă bine. Mama – om de afaceri prosper – ştia ce spune. A intrat la facultate fără efort. „Toceala“ n-a fost o problemă. Stagiile însă au fost. Bolnavii erau nişte inşi urâcioşi şi sâcâitori; medicii îndrumători erau tipicari. Pe scurt, o plictiseală mai mare nici că se putea. O schimbare avea de făcut. Să înlocuiască stagiul cu „aventura Publicitate “ din „târg“? Conştiinţa nu-i permitea să chiulească. Se adresa asistenţilor universitari: „Dacă vă plătesc stagiul, nu mă puteţi scuti de prezenţă?“. Punând răul înainte – că ei nu se lasă plătiţi – şi-a ales, din propria grupă, „perechea“. Cu care putea să se sărute pe la colţuri în mult prea îndelungile ore de stagiu. La examene – majoritatea teste-grilă – s-a prezentat excelent. Ţinea minte tot ce citea. A terminat facultatea cu medie mare. Mai apoi, şi-a luat doctoratul şi participa la congrese, unde lua aproape mereu cuvântul. Doar bolnavii continuau să fie enervanţi. Chiar şi când îşi prezentau „obolul“. De curând însă, nervozitatea i-a scăzut. A aflat că va prelua şefia de la un „monstru sacru“ al medicinii româneşti, care împlinise vârsta de 65 de ani. Era ca o victorie împotriva „expiraţilor“ tipicari. „Jos bătrânii!“ Am alcătuit acest portret-robot anume pentru uzul domnului ministru al sănătăţii şi al domnilor doctori preşedinţi de colegii ale medicilor, care ştiu prea bine că vârsta biologică, a creativităţii şi capacităţii profesionale maxime, nu o pot stabili, pentru fiecare om în parte, poliţiştii/funcţionarii de la Evidenţa Populaţiei, dar nu fac absolut nimic pentru impunerea în practică a acestui crucial adevăr ştiinţific. Celorlalţi colegi le-aş propune o susţinută (şi masivă) campa