Principala apă curgătoare care străbate judeţul Buzău are o istorie bogată, care are aproape două milenii de la prima pomenire a sa într-un document. Numele Mouseos (Mousaios), cel de la care a derivat actuala denumire Buzău, apare într-o epistolă cu caracter religios în care era relatat martiriul Sfântului Sava, pedepsit prin înecare de goţii care se opuneau creştinării localnicilor.
Râul Buzău izvorăşte din Carpaţii de Curbură, Munţii Ciucaş, şi se varsă în Siret. Vechea denumire în limba greacă veche a râului Buzău şi a oraşului Buzău a fost Mousaios (Μουσαίος).
Despre originea numelui, există mai multe ipoteze lansate de-a lungul vremii de istorici. Plecând de la forma grecească Μουσεος (Mouseos), Vasile Pârvan considera că numele Buzăului vine de la forma tracică Bouzeos, transcris greşit (Μπ se pronunţă B în greceşte, ori în textul antic a fost omis π). A emis ipoteza că denumirea derivă din radicalul trac Buzes, la care s-a adăugat sufixul -eu, formă a vechiului -aios (greco-latin).
”Nicolae Iorga spunea că râul a dat numele oraşului şi că e de origine slavă. Constantin Dominte credea că e de origine dacică, Vasile Pârvan că provine din tracicul Buzes iar Ioan I. Russu, că ar proveni din albaneză. Nu există o ipoteză unică privitoare la sursa numelui râului Buzău”, ne-a declarat istoricul Valeriu Nicolescu.
Mai multe surse istorice precizează că prima atestare documentară a râului Buzău apare într-o scrisoare din anul 374 după Hristos, care se află acum la Vatican, privitor la martiriul Sfântului Sava Gotul. Este vorba despre o corespondenţă între guvernatorul Sciţiei şi Sfântul Vasile cel Mare, prin care era cerută mutarea în Capadocia a rămăşiţelor pământeşti ale martirului Sava.
Sfântul Sava de la Buzău mai este numit şi „Sava Gotul”, deoarece în actul său martiric se arăta că
