În fiecare familie din comuna giurgiuveană Clejani se găseşte câte un lăutar. Localnicii, majoritatea de etnie romă, învaţă să stăpânească un instrument muzical înainte să ştie să scrie "Ana are mere".

Printre cei câteva sute de locuitori ai Clejanului, nu există niciun bărbat, indiferent de vârstă, care să nu fi pus mâna pe un acordeon sau pe un alt instrument muzical măcar o dată. Nu trebuie decât să faci câţiva paşi prin comună pentru a te "împiedica" de un lăutar, fie bătrân fără dinţi în gură, fie tânăr care încă nu s-a ras încă pentru prima dată.

Constantin Sandu, 78 de ani, a ştiut să cânte de la 5 ani, cu doi ani înainte de vârsta de a merge la şcoală, iar la 14 ani era maestru. În şapte decenii a deprins mai multe instrumente printre care ţambalul, acordeonul, dar este şi un vocalist priceput.

"Nu sunt un ţigan neinstruit, ştiu şi şcoală. Aici în Clejani, din familie, fiecare dintre noi, mă refer la bărbaţi, ştim să mânuim un instrument", spune bătrânul lăutar. Constantin Sandu se laudă că în viaţa sa nu a interpretat o manea. "Doar muzică lăutărească", este sigur pe el bătrânul.

Şi i-a prins bine, muzica l-a dus pe nea Sandu în 16 ţări. Nu are memorie să enumere decât vreo şapte. În ultimii ani a mers cu avionul şi cu vaporul. Fără muzică spune că nu ar fi avut altă şansă. Îşi aminteşte că a făcut pe el de frică în timpul călătoriei între Franţa şi Marea Britanie. "Mi-am spus atunci că nu vreau să mai plec cu vaporul", spune lăutarul cu un râs ştirb. "Cel mai bine a fost în Franţa", susţine clejeanul. Acesta mai adaugă "că niciun străin nu m-a făcut ţigan şi nu mi-a spus să plec din ţara lui".

De la lăutarii bătrâni au învăţat să mânuiască un instrument muzical cei între 20 şi 40 de ani. Ionuţ Răgălie are deja două decenii de activitate şi are doar 27 de ani. "De la şapte ani am priceput cum se cântă la acordeon, cred că în acelaşi