Imobilul "ciumat" din Balta Albă
"Cum poate spune cineva că blocul ăsta nu e blestemat?! Cinci oameni s-au sinucis aici, sărind de la etaj, şi asta numai pe acest tronson. Şi toţi ca împinşi de diavol! Primii doi erau foarte tineri, copii de liceu fără minte. Mereu îi vedeam împreună. S-au luat de mână şi s-au aruncat amândoi de la etajul opt. Şi asta pentru că părinţii nu le dădeau voie să se căsătorească. A treia a fost Marcela, femeie veselă, plină de viaţă, n-ai fi zis că are vreo suferinţă. Nimeni nu ştie de ce a făcut un asemenea gest necugetat. Lumea a fost tare şocată atunci. Apoi, a urmat cel de la nouă, Mitică. Cu el a fost şi mai ciudat. Vecinul lui de palier, cu care mai stătea de vorbă, spunea că Mitică, înainte de a se sinucide, se tot plânsese că pe timpul nopţii la el în casă apar fantome. Tocmai aceste spirite ale unor oameni demult morţi l-au împins pe Mitică să sară de la etaj. Şi acum... Fane, băiat înalt, voinic, tânăr. N-avea niciun motiv să facă aşa ceva! Vă spun clar, aici e un blestem!" - povesteşte cu o voce resemnată un ins mărunţel şi nebărbierit. Dând cu mâna a lehamite, se îndreptă cu paşi târşiţi, înspre casa scărilor blocului.
Auzisem demult poveştile cu iz de romane de groază ale imobilului cu zece etaje, construit după cutremurul cel mare din 1977, situat la intersecţia străzilor Postăvarului, cu 1 Decembrie 1918, din cartierul bucureştean Balta Albă. De-a lungul vremii, zvonurile referitoare la blestemul acestor locuri erau transmise din generaţie în generaţie. Se spune că în anii '70, când în această zonă s-a început construcţia masivă a blocurilor, bătrânii care au apucat să mai trăiască i-ar fi avertizat pe muncitori că acest pământ este "ciumat" şi că viaţa aici va fi mereu curmată.
Istoria începe în timpul domniei lui Alexandru Moruzi, la finele veacului al XVIII-lea,
