Bătălia pentru independenţa Justiţiei s-a în­che­iat (temporar) cu un compromis.

Primul mi­nis­tru (in­terimar al Justiţiei) a desemnat candidaţii pen­tru con­ducerea Procuraturii Generale şi a DNA, pre­­şe­din­tele ţării urmând să îi numească cu acordul (con­sul­tativ) al CSM. Magistraţi din CSM s-au îm­po­trivit pro­cedurii, considerând că ocuparea unor poziţii atât de importante merită o selecţie şi un concurs trans­parent. Fostul şef al DNA, Daniel Morar, s-a împotrivit şi el numirilor, pe considerentul că Laura Co­druţa Kovesi, aleasă pentru şefia DNA, nu are ex­pe­rienţa necesară di­rijării unei atât de angajate ins­ti­tuţii. DNA a fost, pâ­nă acum, spaima politicienilor co­rupţi, fiind - alături de ANI - o ţintă a încercărilor lor de desfiinţare sau blo­care. DNA, ca şi ANI, a fost una dintre puţinele insti­tuţii juridice româneşti apreciate de UE în ra­portul MCV. Conducătorul DNA este extrem de im­por­tant pentru continuarea sau blocarea acţiunii de asanare a corupţiei politice. De aceea, dacă d-l Morar s-a pronunţat împotriva Codruţei Kovesi din motive, să zicem "tehnice", candidatura ei a fost atacată violent de partidele dominate de lideri corupţi, în special de PC-ul lui Dan Voiculescu, politicianul cel mai lipsit de scrupule din România, ameninţat direct de acţiunea Justiţiei, în ciuda manevrelor aiuritoare (alegerea şi autodemiterea din Parlament) şi a bombardamentului mediatic împotriva magistra­ţi­lor, prin "organul" său de presă, Antena 3. La Par­chetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ), d-l Victor Ponta l-a desemnat pe Tiberiu Niţu, fostul adjunct al d-nei Ko­vesi în această funcţie, respins anterior de preşe­din­te, pe motiv că fostul ministru al Justiţiei, Mona Piv­ni­ceru, îl selectase prin­tr-o procedură netransparentă.

Acordul dintre preşedinte şi premier, pe linia fai­mo­sului "pact de coabitare" semnat