Odată cu dispariţia doamnei de fier a politicii britanice, Margaret Thatcher, au apărut ȋn spaţiul românesc tot felul de discursuri neoconservatoare, iubitoare de Thatcher-/Bush-/Romney-/Cameron-isme. Tot felul de geniali ȋntr-ale economiei au răsărit peste noapte să ne explice cu emfază cât de mult greşesc liberalii moderni keynesieni şi cât de minunat este thatcherismul, dar şi să umple internetul cu citate care mai de care mai revelatoare din Hayek sau Mises.

Genialul român nu are nevoie de niciun fel de cunoştinţe despre natura umană sau despre teoria politică. Pierdere de vreme! Genialul ştie deja că face parte dintr-un cerc restrâns de iniţiaţi ȋn tainele magice ale economiei şi are vise ascunse ȋn care se introduce votul cenzitar, care constă ȋn recunoaşterea dreptului de vot doar pentru cetăţenii care sunt specialişti ȋn von Mises, Hayek, Nozick şi Friedman. Genialul român ȋşi dă ochii peste cap când aude de numele lui Keynes, Stiglitz sau Krugman. Ultimii doi au câştigat premiul Nobel, aşa, şi? Genialul român are certitudini de neclintit, el ştie că respectivii sunt depăşiţi, expiraţi, „socialişti,” „progresişti,” „stângişti” – vorba unui clasic ȋn viaţă – şi cu asta deja a spus totul. Discuţia nici nu mai are sens pentru genial. Cel mult ȋţi va mai explica apoi condescendent (dacă ai noroc) sau arogant (dacă n-ai) cum comunismul este greşit pentru că e contra naturii (deşi nu era vorba despre asta), cât de minunat este capitalismul (nici despre asta), cum sunt stabilite preţurile de cerere şi ofertă (wow! alte informaţii noi!), se va ȋndura de tine şi­-ţi va povesti ȋntr-o propoziţie despre „mâna invizibilă” a lui Adam Smith care rezolvă totul (nici măcar asta nu era tema discuţiei), ȋţi va spune cât de corupt este statul şi cum trebuie să dispară definitiv, nu va uita să menţioneze cât de desăvârşit este privatul, iar apoi se va ȋndura să-ţi facă