Cunoscut în Tulcea pentru acţiunile lui populiste, Barbu Popescu a fost printre ultimii prim secretari din Tulcea. Fost ambasador al lui Nicolae Ceauşescu, Barbu Popescu, împătimit activist al PCR, a revenit în atenţia tulcenilor exact în momentul în care tulcenii au ieşit în stradă împotriva comunismului, la finalul lunii decembrie 1989.

Imediat după Revoluţie Barbu Popescu a devenit senator al FSN (pentru doi ani, în perioada 1990 – 1992).

Nu a rămas foarte mult pe funcţie: după o ascensiune rapidă, a avut o cădere brucă atunci când a raportat la centru că producţia la Tulcea nu este nici măcar aproape de ceea ce se ştia, fără să ia în calcul că de Tulcea răspundea nimeni altul decât Emil Bobu. Îl contrazicea, astfel, pe cel care era mâna dreaptă a disctatorului.

În câteva luni însă, Barbu Popescu a devenit foarte cunoscut la Tulcea. Considerat de mulţi dintre cei care au avut de-a face cu el un populist absurd, prim secretarul a avut priză la masa mare a populaţiei.

„Făcea tot felul de populisme, mergea prin prieţe, pe la saloane, deghizat, verifica muncitorii dacă sunt corecţi. Dar nu era chiar de glumă, pentru că a băgat nişte oameni în închisoare. Ţin minte că a trimis o femeie după gratii pentru a prins-o cu o cutie cu lapte de la fabrica la care lucra“, explică un tulcean care a cunoscut îndeaporape fenomenul.

Acţiunile lui l-au transformat înte-o mică „vedetă“ a judeţului Tulcea în perioada în care a fost prim secretar. Oamenii îşi aminesc şi acum poveştile cu Barbu Popescu: se ducea la frizerie şi verifica dacă banii se iau şi se dau corect, se ducea prin pieţe şi verifica vânzătorii, intra în fabrici deghizat pentru a vedea cum se lucrează atunci când muncitorii nu ştiu că este prim secretarul pe aproape.

Mulţimea îl vrea pe Barbu Popescu

Detronat rapid din funcţia de la Tu