Recunoscând implicit atât anemia societăţii civile tulcene, cât mai cu seamă nepăsarea consilierilor municipali, primarul Constantin Hogea pledează pentru înfiinţarea şi organizarea aşa – numitelor Consilii Civice de Cartier (CCC).
Membrii acestor cinci CCC-uri ar urma să-i implice pe cetăţenii cartierelor tulcene în „elaborarea, definirea şi aprobarea politicilor publice. Consiliile Civice de Cartier reprezintă vocile vizibile (??? – nu audibile?, n.n.) ale comunităţii, cu impact asupra transparentizării deciziei publice la nivel local şi îmbunătăţirea participării cetăţenilor la viaţa comunităţii tulcene”, susţine iniţiatorul Constantin Hogea.
Tot primarul e convins că, prin organizarea CCC-urilor, responsabilitatea autorităţilor publice locale va creşte în „cunoaşterea şi rezolvarea problemelor oraşului Tulcea”.
Sfaturi ale bătrânilor, adunări ale înțelepților, cete obștești sau ce-ar fi, Consiliile Civice de Cartier nu nicio utilitate. Cu excepţia cazului în care locuitorii unui cartier nu au alte modalităţi de socializare.
Aşteptările cetăţenilor sunt concretizate, la patru ani, în promisiunile electorale; în acest interval, ar trebui să fie materializate – dacă aleşii locali îşi fac treaba ca la carte – prin proiecte de hotărâre. Pentru cazuri de interes local general, legea oferă posibilitatea unui referendum sau a unei iniţiative cetăţeneşti. Cât despre menirea acestor Consilii, de a „informa despre neregulile constatate prin administrarea şi gestionarea serviciilor şi domeniului public”, pentru acestea există instituţia petiţiei, a audienţei sau a plângerii/reclamaţiei. Iar „nevoile stringente din fiecare cartier” trebuie să fie cunoscute de către salariaţii Executivului, fie prin birourile, serviciile şi direcţiile Municipalităţii, fie prin societăţile bugetate de Consiliul Local, că doar asta e ocupaţia lor.
Chiar formate
