Crin Antonescu nu stie ce vrea, stie doar ca vrea totul, caci ceasul sau politic a luat-o razna.

Nu cred ca-si poate defini sentimentele in afara durerii din piept. Dar pe de-o parte striga prin toti porii, chiar daca prin intermediul unor sarade, ca solidaritatea la care s-a angajat PSD ar fi o dovada ca un gentleman agreement poate fi respectat chiar si pe Dambovita, iar pe de cealalta isi pozitioneaza vectorii de imagine intr-un soi de Opozitie in cadrul Puterii, pentru ca pe sine sa se rezerve pentru ironii menite a-l situa in elita.

Spre deosebire de camaradul Victor Ponta, nu-i asa, caruia nu-i mai arde de isterie, fiind mult prea impovarat de manifestarile subite ale principiului "ai grija ce-ti doresti, caci s-ar putea sa se implineasca". Premierul e acolo, cu talpa tarii, presedintele Senatului se rasfata in vecinatatea academiilor de sub perna.

Nimic nou, caci nu obrazul este principala trasatura de caracter a politicienilor, insa aceasta atitudine duplicitara s-ar putea sa-l coste pe domnul Antonescu, s-ar putea sa se sinucida fara macar sa o realizeze.

Caci or fi pesedistii niste tractoristi cu pretentii de chiaburi, insa prosti nu sunt ei de doua ori in aceeasi viata. Si daca realizeaza intr-o zi ca isi petrec zilele incercand sa-si fereasca pasii de trotilul plasat in drum de catre partenerii de la PNL, numai ca sa poata sa se dezica la momentul oportun, c-asa-i politica, lui Crin Antonescu nu-i mai ramane de facut decat sa-si atarne uniforma de parada in dulapul unde-si tine amintirile de cand era soim al patriei.

N-o avea religia nimic cu politica, insa rabdarea ar putea sa fie un motiv de meditatie. Iar combinata cu analiza ultimelor luni ar putea sa furnizeze cheia succesului. Caci, zicerea preferata a neveste-mii, nu trezi fiara care doarme!

In loc sa-si convinga partenerii de