Încă din timpul studiilor universitare, G.T. Kirileanu (1872–1960) manifestă un interes special pentru cercetarea istorică, literară şi folclorică a Moldovei şi nu numai.

Instruindu-se în Iaşul încărcat de istorie, de evenimente şi de amintiri, din cele mai interesante şi mai preţioase, tânărul G.T. Kirileanu a fost mişcat de prezenţa celor trei spirite excepţionale ale literaturii naţionale: Titu Maiorescu, Mihai Eminescu şi Ion Creangă.

Imediat după finalizarea studiilor universitare se dedică, în exclusivitate, cercetării biografiei şi operei lui Ion Creangă şi Mihai Eminescu, adunând materiale şi informaţii inedite şi publicând un însemnat număr de contribuţii de istorie literară în presa literară şi nonliterară din acel timp.

În răstimpul 1902–1904, la sugestia lui Matei Cantacuzino, G.T. Kirileanu este recomandat şi numit profesor particular în familia prinţului Aristide Caragea, din satul Grumăzeşti, aflat în ţinutul Neamţului, unde savantul entomolog avea una dintre cele mai complete colecţii de fluturi din lume.

În literatura sa epistolară evocă cu talent şi minuţiozitate acest topos care l-a impresionat încă din momentul descinderii.

Epistolele trimise profesorului şi junimistului Constantin Meissner (1854- 1942) conţin informaţii, mărturii şi evocări privitoare la familia lui Aristide Caragea, la acest fermecător şi binecuvântat loc de meditaţie, la oamenii din sat şi de pe moşie şi, mai ales, la lecturile şi cercetările pe care le întreprinde în cei doi ani cât a fost dascăl în Grumăzeşti.

Epistolele reproduse aici, încă necunoscute, se constituie, de fapt, în veritabile descrieri ale localităţii Grumăzeşti şi a modului de organizare ale muncii intelectuale pe care o va înfăptui aici.

Istoricul literar, posedând lecturi întinse şi asimilate, propune o restituire, în cadrul Institutului „Minerva“, a unora dintre